”Nisipul fierbinte sub picioare, soarele la apus și sticla de vin care spune „Bun venit la petrecerea plajei!”…. probabil așa ar fi trebuit să încep articolul despre vinurile din vacanță. Probabil că ar fi trebuit să-l scriu acum două săptămâni, chiar la întoarcerea din vacanță. , să fie de actualitate. Probabil ar fi trebuit să fac multe…

Realitatea întoarcerii din vacanță este problematică, așa cum știm cu toții: ne așteaptă un inbox plin, mesaje nepreluate, o grămadă de oameni care te iau de ”proaspăt și odihnit”… treburi amânate de dinainte de concediu în speranța că se vor rezolva cumva, dar ce să vezi, sunt tot acolo… În plus, pregătirea de începutul școlii, drumuri, aglomerație… Nu mă plâng, doar vă spun ce am făcut în timpul ăsta și de ce n-am avut energie pentru scris articole și newslettere. Dar recuperăm.

Așadar, despre vinurile descoperite în Croația am scris în articolul anterior. Pe unele le-am redegustat acasă, după ce s-au liniștit de pe drum, și rămân în continuare încântat de ele. De fapt, rămân încântat de Croația și nu mă voi plictisi câteva vacanțe de acum încolo.

Am dus cu mine trei vinuri, pentru serile de pe terasă, cu povești interminabile după o cină interminabilă:

Fetească Regală de la Villa Vinea, 2021: răcită, merge cam cu orice, fie feluri mai pretențioase adică creveți și carne de crab în unt cu usturoi și orez sălbatic, fie cu chestii simple de genul brânzeturi locale și măsline marinate. Merge inclusiv în combinații mai îndrăznețe, cu un pic de Aperol ori Campari, gheață și o felie de portocală.

Cabernet Franc de la Crama Bauer, 2019. Chiar dacă e caniculă afară și abia seara mai poți să respiri, găsim loc în sacoșă și pentru un roșu mai corpolent. Texturat, sangvin, cu tanini bine exprimați, fruct negru din plin, nu e un vin pentru preparate ușoare, și nici de băut la piscină. Eu i-am găsit loc la ceas de seară, după cină, la o vorbă lungă lângă ciocolată neagră, migdale sărate și măsline marinate.

Bohigas, Cava extra brut, Gran Reserva. Nu pot să lipsească bulele din vacanță, e un sacrilegiu. Și dacă tot le transportăm din țară cale de 1200 km, măcar să luăm ceva ce merită. Iar această cava a meritat din plin, cu o textură superbă, cremoasă, bule fine, note moi, floral-fructat, vag tropical,e un pic de patiserie. Adică un fel de balsam pentru papile după o zi sufocantă. Am potrivit-o la o cină ușoară, cu mezeluri dalmate și fructe de sezon.

Se anunță o toamnă ”incendiară”, ca să zic așa, atât pe plan personal, pe plan profesional, dar și pe plan vinicol, cu multe evenimente anunțate deja. Stați aproape, voi încerca să le surprind pe toate.