Știu că nu ești ”cineva” în lumea vinului dacă nu mergi la Prowein, sau măcar la Vinitaly ori Vinexpo, ideal la toate trei (glumesc, desigur!), însă eu îmi asum acest risc 🙂 Așadar mi-am pus în calendar un eveniment ceva mai low-profile și mai puțin cunoscut pe la noi: Salon des Vignerons Independants, Paris.

Veți vedea dacă aveți răbdarea să consultați site-ul lor (integral în franceză, și construit pe o platformă ancienne, cu navigare greoaie și funcționalități primitive), că este o suită de evenimente ce cuprinde principalele orașe ale Franței, cam la intervale de o lună.

Practic, evenimentul are scopul de a aduce în atenția directă a consumatorilor micii producători. Cine sunt expozanții? Proprietaires-recoltants, negociants-recoltants, cooperatives des recoltants et vignerons, etc; cele mai multe sunt mici afaceri de familie ori cooperative; în spatele standurilor am văzut fețe arse de soare cu mâini de fermieri, care aveau numele de familie pus în josul etichetei. Mulți sunt mici producători din apelațiuni importante, uneor localizați ”gard-în-gard” cu branduri mari și etichete celebre. Așadar beneficiază de același terroir, însă cu o vinificare mai permisivă. fără constrângerea de a urma un stil anume. Erau reprezentate toate regiunile vitocole ale Franței, fumos organizate pe rânduri și coloane, iar fiecare expozant era clar identificat cu regiunea, apelațiunea, și stilurile de vinuri produse.

Cui se adresează? Contrar impresiei inițiale, târgul este către consumatorul final, deși am văzut destui restaurateurs căutând achiziții să-și completeze meniurile. Am tras cu urechea chiar la o discuție telefonică, în care (probabil) sommelierul sau chelnerul-șef vorbea la telefon cu patronul sau bucătarul șef despre noul meniu, și câte baxuri din vinul X să cumpere pentru noul meniu de săptămâna viitoare.

Și pentru că tot vorbim de cumpărături, cea mai mare diferență față de saloanele clasice este că acest eveniment a fost un ”târg” în accepțiunea sa primară: adică vinurile se vindeau pe loc. Fiecare expozant s-a ”blindat” cu zeci de baxuri din vinurile expuse, cu liste de prețuri, foi de comandă, facturiere și POSuri. Vânzarea se putea face pe loc sau prin comandă, iar de asemenea vinurile se puteau ridica imediat, la finalul salonului, sau livrate oriunde în zona metropolitană Ille-de-France.

La rândul lor, clienții au venit pregătiți cu trollere, coșuri, cărucioare ori chiar valize pentru a-și transporta achizițiile. Organizatorii închiriau pe loc cărucioare profesionale (4 euro/toată ziua) pentru cei care aveau de transportat mai multe baxuri, și ofereau depozitare până la finalul salonului pentru comenzile pregătite de ridicare.

Foarte mulți vizitatori erau pur și simplu oameni obișnuiți care își făceau ceva stocuri pentru Paști ori pentru consumul curent; foarte mulți comandau 1/2 bax dintr-un sortiment anume, și se îndreptau spre stația de metrou mulțumiți cu 3-4 baxuri. Alții, puși pe explorare, ca și mine, plecau cu un ghiozdan cu sticle mai interesante. Iar cei serioși închiriau coșuri, le lăsau pline în depozit și veneau seara la închidere ori a doua zi să-și ridice achizițiile.

Pe sărite, mi-au rămas în minte câteva vinuri interesante:

-spumantele din regiunea Jura, o combinație surprinzătoare între stilul ușor oxidativ specific regiunii, și prospețimea bulelor

-vinurile din Cahors și Bandol, rustice, taninoase, cerneloase, intense

-rose-urile din Tavel, foarte diferite de altele din sudul Franței. Și se vor supăra foarte tare dacă le spuneți că Tavel e în Provence…

-șampaniile artizanale de la mici producători. Aici e un adevărat microcosmos în afara marilor case, un arhipelag de stiluri îndrăznețe

-apelațiuni clasice ,l a prețuri imbatabile, sub 12 euro sticla.

Aș vedea ca o oportunitate și pentru piața de la noi astfel de evenimente, adresate direct micilor producători și consumatorului final; cred că este o nișă de piață încă insuficient explorată și pusă în lumină, iar farmecul e tocmai acest caracter informal, rustic, jovial.