Am răsfoit recent într-un anticariat o carte care descrie relația fraților Vincent și Theo van Gogh, autoarea postulând că fără Theo nu l-am fi avut pe Vincent și minunatul său univers pictural. Mi-a atras atenția o frază din corespondența lor, faptul că unul dintre cei mai mari și originali artiști ai tuturor timpurilor nu avea nicio urmă de dispreț pentru cei cu talente mai modeste. „Trebuie să începi cel puțin prin a avea un oarecare respect pentru mediocritate”, scria el. „Și asta înseamnă deja ceva și nu se realizează fără mult efort.”

Cred că acesta este unul din semnele unui mare artist și unui mare om, în orice domeniu -faptul că apreciază efortul depus în toate formele sale. Și cred că același lucru se aplică foarte bine și în lumea vinurilor.

Prin rodul pasiunii noastre, noi, cei care comunicăm despre vinuri în toate formele scrise și vizuale, avem acces la o mulțime de vinuri deosebite, rare, excepționale, intrigante, provocatoare, sau, de ce să nu spunem realitatea, scumpe. Ediții limitate și foarte limitate, experimente ale oenologilor, sticle de colecție, vinuri în premieră, probe de tanc sau de baric, toate ne trec prin pahare, să ne hrănească curiozitatea insațiabilă.

Nu iau aceste vinuri de-a gata, însă degustarea constantă a vinurilor din eșalonul superior poate face dificilă aprecierea la adfevărata valoare a celor mai obișnuite. Aceste produse „mediocre”, cel puțin în opinia unora, sunt exact cele pe care majoritatea consumatorilor de vinuri le beau zilnic. Când le degust, încerc să mă pun în pielea acestor băutori obișnuiți, dar în același timp să rămân sincer cu mine însumi. Există o mulțime de sticle realizate cu onestitate și, așa cum spunea Van Gogh, „nu sunt realizate fără mult efort”.

În lumea vinurilor, ca și în artă, nu toate creațiile sunt capodopere. Și e foarte ok să fie așa. Pentru fiecare sticlă rară, deosebită, ori scumpă, există mii de etichete accesibile care aduc bucurie autentică celor care le savurează. Degustarea capodoperelor oenologilor este, fără îndoială, un privilegiu și o plăcere, și mă simt privilegiat de câte ori am ocazia să-mi pun în pahar un strop din munca și inspirația acestora, dar adevărul este că și o sticlă mai modestă poate fi la fel de satisfăcătoare într-un anumit context.

Poate că lecția pe care o mi-a dat-o acest Shiraz australian, de la Oxford Landing, a fost tocmai aceasta. Contează la fel de mult și cei pe care îi ai în jurul mesei, nu doar vinul.