(și de ce vinurile europene au o oportunitate reală)
Recent, Reuters a relatat că noile ”Dietary Guidelines for 2025–2030” au eliminat limitele cantitative explicite privind consumul de alcool (celebrele 1–2 băuturi pe zi), înlocuindu-le cu o recomandare generală: consumul mai redus de alcool este mai bun pentru sănătate.
Această schimbare nu este o invitație la exces.
Din perspectiva mea de profesionist în lumea vinului, este mai degrabă o schimbare de paradigmă care redeschide o conversație matură despre vin, de la cifre la sens, de la cât la ce. Eliminarea pragurilor numerice mută accentul de la cât bem, la cum, ce și de ce bem; vinul poate fi din nou discutat nu doar ca alcool, ci ca produs cultural, gastronomic și agricol, integrat într-un stil de viață echilibrat.
Vinurile europene pornesc cu un avantaj clar în acest nou context: sunt profund legate de conceptul de terroir, provin în bună parte de la furnizori din comunități locale (afaceri de familie, cooperative, asociații), sunt consumate tradițional la masă ori în context cultural similar, cu o semnificație, nu doar ca băutură.
Aceste obieciuri (încă) predominante rezonează cu mesajul actualizat legat de consumul de alcool: mai puțin, dar mai bun, contrar unui lobby feroce de a introduce o recomandare generală de ”zero consum”, în orice cantitate și context.
Ce înseamnă însă moderația, cumpătarea? E mai degrabă o valoare, nu o constrângere, nu înseamnă restricție arbitrară. Înseamnă în primul rând respect pentru propria persoană și corp, respect pentru produs, respect pentru contextul, respect pentru semnificațiile culturale și sociale. Pentru cei care l-au prdus și pentru cei cu care îl bei.
Este exact modelul care a definit cultura vinului european de secole — cu mult înainte de ghiduri, limite și recomandări oficiale. O cultură a echilibrului, a moderației, a accentului pe convivialitate, pe bucuria de a trăi, pe fericirea de a găsi micile lucrui bune și plăceri ale vieții.
Nu, nu este deloc demodat a te gândi că o masă bună + un vin bun + preteni buni = plăcere de a trăi.
Așa cum subliniază și Reuters, schimbarea de ton din politicile publice creează spațiu pentru o discuție mai nuanțată. Pentru industria vinului, aceasta este o oportunitate de a vorbi mai mult despre origine, nu doar despre alcool, de a vorbi despre oameni, nu doar despre volume și cantități, de a comunica despre experiență, nu (doar) despre preț și oferte.
Și dacă găsim echilibrul să comunicăm autentic vinul, nu are nimeni nimic de pierdut dintr-o conversație responsabilă despre consum.


