Sauvignon Blanc 2009, Jidvei
In pana de idei si de diversitate in supermarketuri in oferta de vinuri albe din Lumea Noua, am apelat la producatorul autohton care are cred cea mai larga oferta de vinuri albe. Jidveiul imi placea in studentie, era usor de baut, pe buzunarul unui student, si nu dadea dureri de cap. Cu gandul la recentele discutii din presa am cumparat varful lor de gama, Nec Plus Ultra.
Prezentarea se vrea eleganta, cu o eticheta in culori si fonturi clasice, gravura cu chateau-ul, etc. Ca si forma, aduce putin cu etichetele in cruce de la Misiones. Oricum, o binevenita renuntare la „fata in iarba” sau „carul cu boi”. Pe contraeticheta as fi vrut sa gasesc mai multe informatii despre culegere, vinificare, etc. decat enuntul oarecum aprioric ca „mai mult e imposibil”. In general, cuvantul „imposibil” n-ar trebui folosit in relatie cu vinul…
Vinul este un Sauvignon Blanc demisec, 2009, 12.5% alcool, DOC Jidvei, CMD. Culoare increzatoare, galben palid cu reflexii verzui, limpiditate cristalina, vinul emana vioiciune. Lasa „picioare” scurte si uniforme pe pahar, in anticiparea unui corp bogat in extract.
Preferintele mele se indreapta spre vinurile bine racite, asadar nu ma astept sa debordeze de arome, insa nasul se simte de la deschiderea sticlei: mere coapte. In pahar e o intreaga livada, cu fructe exotice din seria dulce-acrisoara (pomelo, mandarine) cu o baza mai coapta, de mere si caise. Aromele sunt cam ingramadite, dar compenseaza prin intensitate.
Corpul este robust, cu mult extract de fruct, chiar onctuos. Aceeasi ingramadeala de fructe coapte sau nu, cu pepenele verde ca vedeta, escortat de mere, caise, mango, etc. Se mai poate completa lista cu diverse alte fructe albe; senzatia generala este de aroma bogata, ajutata de un rest de zahar. Alcoolul este foarte bine integrat, dar aciditatea e usor pusa in umbra. In special in postgust, mi-as fi dorit o aciditate mai prezenta, care sa dilueze urmele dulcege -fara a fi dezagreabile, se percep distinct. Aici e o recenzie a aceluiasi vin, vad ca am ajuns la concluzii similare.
Culinar, e un vin pentru toata durata mesei, in jurul caruia poti sa construiesti succesiunea preparatelor: la aperitiv cu branza de oaie, la felul principal cu sosuri albe bogate, iar la desert cu inghetata!
Impresia generala este ca producatorul si-a pus la bataie un intreg arsenal intr-o sticla. E un vin bogat, structurat, facut in stilul chilian. Fata de fratii mai mici (sau mai mari?) din emisfera sudica, ii reprosez aciditatea insuficienta si concentrarea prea mare pe extractul fructului in dauna integrarii aromelor. Am auzit ca e recoltat de pe o parcela noua, recent replantata cu clone nobile; daca e asa, ii doresc producatorului sa continue drumul inceput, si sa diversifice stilurile de vinificare.
Vinul din Cluj 
Pingback: Vechiul si noul Sauvignon Blanc de Jidvei | Cuvinte despre vinuri baute si incercate
Ce sa zic …per total nu mi-a parut rau de cei 19 lei. Probabil ca i-as fi dat mai bucuros pe un vin chilian, daca gaseam ceva nou.
Ceea ce ma nedumereste este diferenta mare fata de Sauvignonul din gama inferioara (4 lei), care nu cred ca se regaseste nici in continut nici in ambalaj. De asemenea, sa vinzi un vin numit „Nec plus ultra” sub 20 de lei…
Oare sa fie unul dintre putinele lor creatii care-si fac banii? celelalte sunt in general mai ieftine, dar chiar si asa, par…fooarte scumpe 🙂