Una din placerile mele legate de acest blog, pe langa degustarea, descrierea vinurilor si participarea la evenimente, este descoperirea unor vinuri oneste, corecte si provocatoare, din categoria vinurilor obisnuite.

Incerc ca in fiecare descriere sa vorbesc despre conditiile in care l-am servit, putin background despre producator si soi, asocieri culinare cand e cazul, in asa fel incat sa apara o imagine cat mai apropiata de ceea ce am aflat si am simtit in legatura cu vinul respectiv. Cred ca acesta este cel mai complet mod de a transmite informatia despre vin -cu exceptia degustarii fizice. Ocazional includ si pretul, cand e important de scos in evidenta raportul calitate-pret.

Deoarece s-a adunat un numar de postari, si inca si mai multe note mentale, voi incerca sa le ordonez si in cadrul unui sistem de notare. Am preluat (si intrucatva adaptat) o scala simpla si amuzanta.

Unitatea de masura va fi dopul (poate fi si un indiciu de cate sticle merita sa cumperi deodata). Pentru disciplina si discernamant, scara va fi fara subdiviziuni, de la 0 la 5 dopuri. Ca principiu, voi folosi criteriul „merita sa-l bei acasa la cina cu familia/prietenii”:

• Nu, nu merita sa scoti paharul din bufet . (0-1 dopuri)
• Fie, daca tot e o sticla deschisa, dar n-as mai lua inca una (1-2 dopuri)
• De ce nu; desi deloc memorabil, va fi un vin corect si de incredere  (2-3 dopuri)
• In mod sigur!  Daca-l gasesti de vanzare, pune mana pe el si nu te va dezamagi (3-4 dopuri)
• Merita mai mult decat ai de gand sa dai. Ce mai astepti? (4-5 dopuri).