Scrisul despre vin: monolog
„Some people dream about drinking wine. Some people dream about making wine. And others dream of writing about it.” As mai adauga ca vinul si scrisul despre vin este un exercitiu de autoregasire, de autodisciplinare si de autoimbogatire.
Memoria olfactiva si senzoriala in general ne influenteaza trairile zilnice in moduri subtile si neprevazute. Visina, cacaua, lemnul si florile de camp sunt gusturi si mirosuri intiparite adanc inca din copilarie; de fiecare data cand le simtim readucem in memorie nu doar replica senzatiei in sine, ci si atmosfera, imprejurimile, sentimentele si asocierile acestor perceptii. De aceea, unora nu le plac pestele sau ardeii o viata intreaga, sau altii sunt innebuniti dupa ciocolata.
Aici este o paralela interesanta cu ascultarea unei melodii: avem in minte o versiune „interioara” a „cum ar trebui sa sune” melodia, si descoperim de fiecare data cand o ascultam o bogatie de detalii, legaturi si armonii pe care doar le-am ghicit. Aceasta senzatie de anticipare si de regasire creeaza placerea ascultarii. La fel, experienta degustarii unui vin si apoi a redarii in cuvine a senzatiilor este un exercitiu de memorie dar si de anticipare si descoperire.
In al doilea rand vinul si scrisul despre vin sunt un exercitiu de autodisciplinare. Multitudinea de senzatii si impresii trebuie traduse in notiuni inteligibile (puternic, placut, penetrant, fructat, etc.), iar acestea la randul lor trebuie rafinate (atac acid, tanini catifelati, postgust scurt). Nu in ultimul rand, „banca” de gusturi isi face datoria, si pune cate o eticheta fiecarei senzatii mai clar definite: visina, coacaze, tabac, cocos, pamant, sau chiar asocieri abstrate (din familia „cutie veche de lemn”). Redactarea apoi a unui text in acest sens ajuta la cenzurarea si ordonarea impresiilor, la gruparea lor dupa similaritate, si la creionarea unei opinii.
Cei care scriu despre vin, sunt in general oameni cu opinii. Diferentele de opinie par evidente, dar mai importanta este daruirea si placerea implicarii. Chiar si in cele mai anoste si mercantile articole am regasit satisfactia lucrului facut cu pasiune si interes. Exista o multitudine de intalniri dedicate celor care scriu despre vin, chiar si un Simpozion descris aici. Fiecare dintre aceste interactiuni este un pas spre mentinerea si imbogatirea propriei pasiuni.
In acelasi timp, vocalizarea sindicalizata a opiniilor („vocea maselor”, adica) este o forma de interactiune cu producatorii si distribuitorii -si pana la urma un indiciu al maturitatii pietei (un articol despre puterea opiniilor aici).
(Sincer, am pus acest post pentru ca n-am baut nici un vin demn de scris in ultimele zile. Revin in curand cu vinuri noi si postari serioase).
Vinul din Cluj 