Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Tannat Reserve 2009, Don David, Argentina


M-am gandit la un titlu percutant, inspirational pentru acest articol. Mi-au trecut prin minte texte de genul „Hercules din emisfera sudica” , „Micul Goliath”, sau chiar „Prometeu din Anzi”. Cred insa ca acest vin are prea putina nevoie de introduceri captivante si alegorice. Forta bruta, masivitatea, fibra vibranta fac acest vin sa fie la fel de ravasitor (gustativ vorbind) ca o furtuna pravalita din varfurile Anzilor Cordilieri.

Sa mai amintesc ca acest vin a fost votat „Best Red Wine in the World” la Concours Mondial de Bruxelles in 2010 (din cele peste 6,000 vinuri inscrise), iar fratii lui mai mari si verisorii din soiuri apropiate au luat cel putin 3-4 medalii de aur pe an (pe la IWC Londra, IWSC, Decanter, etc.).

Inainte de a trece la descriere, cateva cuvinte despre context. Valea Calchaqui se afla la 1700 m altitudine, pe un platou la poalele Anzilor, in vestul Argentinei. Aerul pur, irigatiile cu apa topita din ghetarii Anzilor, solul sarac si pietros, zilele lungi si luminoase urmate de nopti reci -toate contribuie la crearea unor vinuri unice cu concentratie mare de arome, dar fine si expresive in acelasi timp.

Casa de vinuri Michel Torino a fost fondata in 1892 de doi frati francezi; in momentul de fata cultiva peste 700 ha in doua vai cu terroir-uri diferite, iar misiunea lor declarata este de a face vinuri exceptionale, cu metotde cat mai „organice”, la preturi permisive. Gama „Don David” din care voi incerca sa descriu trei vinuri se pozitioneaza pe segmentul mediu, cu vinuri single-estate, baricate, din soiuri care exprima cel mai bine terroir-ul.

Asadar: Tannat Reserve 2009, sec, 14% alcool, Don David, Calchaqui Valley, Michel Torino, Argentina. Baricat 12 luni in stejar american. Vin dintr-un vechi soi prefiloxeric frantuzesc, perfect preluat si adaptat in lumea noua, ca si multe altele. Se spune despre acest soi ca ar fi cel mai astringent si mai bogat in resveratrol dintre strugurii rosii.

Nasul este brusturos la inceput, posac si aspru, cu note paduroase de feriga, turba, piele uda de bocanc si ceva cirese. Dupa cateva minute in pahar se desface frumos, cu note primare de rodie, afine si lemn rasinos, urmate de muschi si ciocolata amara; in fundal persista nota pamantoasa de turba.

Gustul este percutant, cu tanini masivi sa o poarta veche de hacienda, care umplu fiecare colt al gurii si il inunda cu mii de ace fine si delicate. In spatele acestei porti se gasesc note indraznete de prune, coacaze negre, prosciutto crudo si amareala caperelor. De fapt, toate acestea sunt variatii ale astringentei taninilor.

Postgustul este prelung, senzatia astringenta persista minute in sir in gura; se mai disting note sarat-afumate de bacon, lemn nobil si oregano. Vinul are o culoare violet intensa, cerneloasa, cu un pronuntat caracter tincturier -adica pateaza orice atinge! (am lasat decantorul cateva ore la inmuiat sa iasa toata culoarea).

Ar mai fi multe lucruri de spus despre acest producator si acest vin. Vad ca este recomandat sarguincios aici. Eu doresc sa scot in evidenta doua concluzii:

-Fara sa am experienta cu acest soi, intuiesc ca vinul este inca tanar, poate „suferi” inca cel putin 3-4 ani la sticla, si apoi va ramane tot atat la potential maxim de exprimare. Apoi, trebuie neaparat asociat cu ceva comestibil, deoarece poate „afecta” papilele si stomacurile delicate. Decantarea nu e neaparat necesara, e suficienta respiratia in sticla vreo 30 minute;

-Oare cum sa incep: stimati producatori romani, va iubesc si admir, insa  cand asemenea vinuri argentiniene si verisorii lor chilieni vor inunda palierele de pret 20-60 de lei, nu va mai fi loc pentru improvizatii cu tot felul de lemne si drojdii, pentru etichete alegorice, pentru plimbat vinuri in lungul tarii, pentru reintoarceri la traditii si obiceiuri, intr-un cuvant pentru amatorism. Acesti producatori din lumea noua fac consecvent de cateva zeci (sau sute) de ani vinuri atat de bune ca iau medalii pe banda rulata, la preturi foarte decente. Cei ca mine sunt deja pe jumatate fidelizati, si putin va lipsi pana vom invata spaniola ca sa citim etichetele (sau afrikaans🙂 ). Concluzii similare si aici.

Daca mai conteaza punctajul, are 5 dopuri, o calduroasa recomandare de cumparare, un prietenesc indemn la degustare, si un romanesc „jos palaria”. Luat de la stand de la GoodWine, dar se gaseste si aici.

12 comments on “Tannat Reserve 2009, Don David, Argentina

  1. Dan
    2 Decembrie 2011

    Are dreptate Ciprian, incearca chiar un vin de Cahors care e mai prietenos… cupaj Malbec cu Tannat …:))
    Ca sa nu mai vb de madiran unde Tanat e strugurele principal plus CS.
    Know-how din Lumea Noua e preluat tot de prin Franta. Eu pana acum nu am vazut ceva facut in New World care sa fie complet „New”..ca sa zic asa…doar adaptari si interpretari…bine, uneori faorte reusite si cu RPC-uri foarte bune.

  2. Ciprian
    2 Decembrie 2011

    Cred ca la Le Manoir se gaseste ceva, Laplace daca nu ma insel. Oricum, si frantujii au mai „indulcit” putin soiul. Dar inainte, de vinurile de Madiran nu te puteai apropia cel putin 10 ani.

    Iar referitor la vinurile de Lume Noua, stai linistit ca si ei folosesc combinatii de lemn si drojdii, ba chiar mai abitir ca-n Lumea Veche🙂

    • Dan
      2 Decembrie 2011

      Plus ca Madiran sau Cahors sunt un fel de „best value” frantuzesc, daca te abtii sa te aproprii de ele perioada respectiva. In comparatie cu Bordeaux zic…

      • Mihai Oprea
        2 Decembrie 2011

        Ai dreptate cu abtinutul o perioada🙂 -eu am obiceiul sa deschid cam repede vinurile. Din cate am reusit sa ma documentez, acest producator este si el un fel de „best value” argentinian, fata de producatori mult mai consacrati (si mai scumpi) din „clasica” regiune Mendoza. In plus are si o poveste romantata, cum au reusit sa pastreze plantatia in mainile familiei inca de la infiintare, si nu s-au afliliat unor mari grupuri financiare (asa cum Trapiche a fost luat de Concha y Toro din Chile), etc, etc. Ce sa zic, telenovele locale, dar vinuri deosebite.

    • Mihai Oprea
      2 Decembrie 2011

      Corect, sunt convins ca le folosesc pe unde e nevoie. In acelasi timp mi se pare interesant ca au o gama de vinuri -Cuma- complet organica (cu certificate internationale in regula), care incepe sa ia premii si medalii, si pe care au pozitionat-o intr-o categorie inferioara de pret.

  3. George Mitea
    2 Decembrie 2011

    Acest vin a participat la concursul din 2011. Unde a luat medalie de aur, adevarat, dar departe de a fi cel mai bun vin rosu din concurs. Apoi 2008-ul a luat intr-adevar Mare medalie de Aur, in anul dinainte, dar stim cu totii ca asta e una din cele vreo 70 de mari medalii de aur. Adevarat si ca 2008-ul a primit distinctia „the best wine in the world”(adica dintre marile medalii de aur acordate a fost vinul rosu cu cel mai mare punctaj). Ignobilul Parker a dat 85 pct. De altfel, cam asta e raza de asteptare- 85-89. Ceea ce este bine pentru un vin de aprox. 50 de lei.
    Eu unul nu zic nimic, presupun ca l-am gustat cel putin o data, dar asa-i cu alergatorii, nu-si amintesc intotdeauna chipurile de pe margine:) As merge oricand pe mana unui Cyclos Malbec-Merlot. Oricand as avea 100 de lei de dat, desigur:)

    • Mihai Oprea
      2 Decembrie 2011

      Multumesc pentru precizare. Fara sa insist pe subiectul medalii si punctaje (am incercat sa focusez articolul pe vin si nu pe accesoriile lui), cred ca acestea pot crea un context important: atata timp cat ultimele 8 sau 9 vintage-uri (atat Tannat-ul cat si celelalte soiuri) au fost premiate in mod regulat la diverse concursuri, aceasta demonstreaza o constanta si o maturitate a producatorului, astfel incat pot avea incredere sa achizitionez vinurile lor fara sa astept review-urile parkeriene sau locale (presupunand ca ar conta), si asta chiar si la gamele medii si inferioare de pret. Oricum, pentru mine nu va ramane doar un chip vazut in fuga.

      • George Mitea
        2 Decembrie 2011

        Fiecare vin vorbeste o limba inteleasa doar de unii, asta fara dubii.
        Si ai dreptate- Michel Torino are o constanta de invidiat. Totusi, in alta ordine de idei, tu ai adus primul in discutie medaliile si distinctiile. Acuma nu te supara ca le comentez.
        Tot la fel de sigur sunt de acord ca astfel de vinuri ar trebui sa dea de gandit producatorilor romani. Nu atat cu privire la pret, cat mai ales la o strategie, o directie constanta. Cate „branduri” romanesti au 10 ani vechime? 2-3…SI mai vorbim de traditie.

  4. Ciprian
    2 Decembrie 2011

    Sa incerci un Tannat facut in Madiran, sa vezi acolo forta bruta😀

    • Mihai Oprea
      2 Decembrie 2011

      Merci, stii cumva unde il gasesc la noi? As fi foarte interesat sa le compar.

  5. berbecutio
    2 Decembrie 2011

    Ole! Zise toreadorul!

    • Mihai Oprea
      2 Decembrie 2011

      Chiar Ole! Va mai fi un ole! maine, cand deschid Malbec-ul 2010! Prevad un articol furtunos si patat cu rosu-violet…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 2 Decembrie 2011 by in Vin and tagged , , , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: