Cetatea Caloianului, Rusalcei si Dragaicei
„Cu o floare nu se face primavara” zice proverbul, dar cu mai multe flori se face o florarie, iar cu mai multe vinuri se tine o degustare. Am regasit aceasta inspirata alaturare in ambianta deja familiara de la Fine Romanian Wines si Floraria Olandeza. Micul spatiu devine neincapator aproape saptamanal cu ocazia degustarilor, iar glastrele si florile au fost martore multor sticle destupate, nasuri scrutatoare, replici savante si priviri in fundul paharelor. Cele sase vinuri prezentate de Crama Oprisor au cuprins diferite game, paliere de pret si segmente-tinta.
Feteasca Neagra Caloian 2009 a fost opening drink-ul. S-a scris suficient despre ea, inclusiv de mine, asadar nu voi insista -e un vin facil si abordabil, cu o tipicitate buna, neacoperita de vreun lemn. Cred ca isi va mai pastra calitatile tineresti vreun an.
Intr-un contrast oarecum fortat a urmat Tamaioasa Romaneasca 2009 din gama La Cetate-Miracol -vin demisec. Comparativ 
cu vinul precedent, sec si astringent, notele acestuia au parut in mod nejustificat de dulci si grele. Altfel e o constructie reusita: buchetul e bogat, cu note florale strecurate printre pere busuioace, ceara de albine, miere de salcam. Gustul este la fel de bogat, dar sufera zic eu de o lipsa de aciditate, care sa sustina si sa dea dinamism aromelor cam lenese; postgustul e siropos, aduce si ceva caramel. Inteleg intentia de a face un vin mai apropiat de gustul „popular” -care sa usureze tranzitia spre gustul sec- doar ca prefer variantele din extreme: dulce sau extra sec.
Rusalca -ca si Caloianul si Dragaica- sunt traditii specifice Olteniei; Rusalca e un fel de duh feminin al apelor care ispiteste feciorii. Cupajul cu acelasi nume din 2008 este alcatuit din Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Riesling Italian si Chardonnay -in ordine aleatorie. Cupajul ar putea fi mai degraba ispititor pentru doamne, prin aromele bogate de Chardonnay din buchet si mineralitatea specifica Rieslingului. Cele patru soiuri se manifesta diferit, cu Chardonnay-ul si Sauvignon-ul jucand gustativ rolurile principale. Un cupaj corect realizat, fara asperitati si excese de vreun fel, dar destul de comun si sters ca si structura (totusi, la atata osteneala si la o asa alaturare de soiuri si terroir, se impune mai multa indrazneala).
Trecand la vinurile rosii, am regasit cu mare placere Cabernetul La Cetate-Miracol, din 2009. Un vin despre care am mai scris, si
care m-a convins sa ma felicit pentru sticla pusa deoparte. Pentru ca, zic eu, nu i-ar strica vreo 2 ani (3-4 zic cei priceputi) la sticla: taninii sunt inca putin necumintiti, si de asemenea apare o nota usor atipica de pruna, care ma duce cu gandul la o Feteasca -poate de la lunile din baric? Oricum, un Cabernet foarte rotund si expresiv pentru tineretea lui.
Tot un Cabernet, dar cu Merlot este cupajul Cupola Sanctis, despre care am mai scris de asemenea. Toti cei 11 sfinti sunt inzestrati cu acelasi vin, doar etichetele sunt schimbate. Fara multe detalii, este vinul meu preferat din cele prezentate: asertiv, direct si in acelasi timp catifelat si misterios, are bogatia fructelor rosii si adancimea scoartei de copac si a pudrei de cacao, toate cu o nota particulara de rom. Invitatul -si sarbatoritul serii- a fost Sf. Andrei.
Dragaica ramane inca un mic mister pentru mine. Am regasit cupajul de Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz si Pinot Noir in diferite forme si proportii in alte vinuri, cu rezultate in general bune. Acestuia nu reusesc sa-i gasesc o trasatura distinctiva, un „fir rosu”, care sa-mi spuna povestea lui. Am incercat sa-l apuc metodic: nas cu Merlot si Shiraz -visine, scortisoara, nuci prajite, lemn afumat; gustul se imparte intre Cabernet si Feteasca -adica intre coacaze si prune afumate; postgustul e din nou al Merlotului, cu ciocolata, praf de cacao si frunza de noc. Pinot Noirul l-am pierdut de la inceput. Lemnul baricului (11 luni) e bine integrat. Un vin care ma ocoleste si nu ma lasa sa ma apropii de el.
Ca si atmosfera, gazdele au avut grija sa fie pahare curate si apa din plin, iar platourile cu gustari au fost o invitatie la conversatie. De 
fapt, ce imi place cel mai mult la ambianta respectiva este polivalenta spatiului: datorita structurii interiorului -cu floraria la parter, magazinul de vinuri la etaj si o scara masiva de legatura- se creeaza mici spatii, care iti permit sa fii in centrul atentiei, sau sa legi mici conversatii, sau pur si simplu sa privesti vinul.
Vinul din Cluj 
Asta ma enerveaza pe mine la Oprisor: nu poti spune ca nu sunt vinuri bune, dar celor mai multe le lipseste un „zvac” necesar sa le deosebeasca cumva. Se merge prea la sigur
Cam asa e, cel putin in gamele mai abordabile. La Sherpium, Erotikon, etc. gasesti intr-adevar ceva mai altfel. De fapt, cred ca in general ar putea sa incerce sa diferentieze mai bine gamele intre ele (ca si denumiri, continut si pret) pentru ca sunt cam aglomerate si suprapuse.