Confesiunile unui Malbec (Don David, 2010)
Confesiunea mea este urmatoarea: iar m-am grabit cu deschiderea unei sticle. Sa fie nerabdarea, sa fie curiozitatea, sa fie ambitia de a fi primul care recenzeaza un vin… cert este ca faptul e consumat (la propriu 🙂 ) , iar satisfactia mea este de a avea ceva de spus despre el. Adevarul e ca n-as fi rezistat sa am sticla in casa si sa ma uit la ea, doar banuind ce contine; urmatoarea sticla (pentru ca va mai fi cu siguranta una) va astepta cuminte pe raft trecerea lunilor.
Confesiunea vinului : vine din aceeasi Cafayate Valley, Argentina, este un Malbec 100%, sec, 2010, 13.9% alcool, din gama Don David Reserve, produs de Michel Torino. Este verisor bun cu Tannat-ul descris intr-un articol anterior; baricat 12 luni in stejar american, linistit cateva luni la sticla, si apoi direct pe piata.
De fapt, vintage-ul 2010 este atat de recent aparut incat n-am gasit nici un review, nici macar descrierea producatorului, sau poze cu sticla. Din experienta cu alte vinuri din Americi, acesta ar fi avut toate sansele sa ajunga pe rafturile noastre candva spre sfarsitul perioadei sale optime; doar initiativa si ambitia celor de la vinuri-selecte.ro au facut disponibile aceste vinuri cat sunt tinere.
Aceasta face imersiunea cu atat mai interesanta si provocatoare. Ca si referinta, il voi folosi pe fratele sau mai mare, Malbec-ul 2009, pe care l-am degustat la GoodWine si ale carui recenzii si distinctii (argint la Concours Mondial du Bruxelles 2011, mentiune la International Wine Challenge 2011) sunt la indemana tuturor.
Asadar, culoarea este violeta intensa (ca si cerneala de stilou Flaro din clasele primare) si cu stralucire medie, deoarece are niste irizatii mai inchise -semn de tinerete; lasa picioare egale si paralele pe pahar.
Primul nas este puternic iodat si amarui, mult lemn verde; apoi se mai nuanteaza spre muschi de padure, pamant reavan, si abia la 
sfarsit apar ceva fructe -pruna afumata, stafide. E clar ca vinul inca mai „lucreaza” in sticla, si treburile nu s-au asezat complet acolo.
In gust situatia e cam aceeasi, atacul e indraznet cu tentative de fructe -coacaze negre, pruna, smochina; corpul, desi puternic, e dominat de imperiul taninilor care tin sub ocarmuirea lor orice tentativa de „pluralism” si diversitate. Structura lor e eleganta, cu intepaturi fine si uniforme, umplu frumos palatul gurii si ajung pana la baza gingiilor; lasa o senzatie puternic astringenta dar surprinzator de …racoritoare, cu aluzii de menta si visina necoapta.
Desi nu se poate vorbi inca de un echilibru si integrare, timpul cu siguranta isi va face treaba si va slefui taninii si imbina cu fructele. Climatul specific regiunii, care favorizeaza acumularea de fructuozitate si arome, isi va spune cuvantul in fata lemnului. Oricum, Malbec-ul ca si soi (vinificat varietal) da vinuri care se preteaza a fi baute tinere si pline de vigoare. Parerea mea este ca excesul de lemn si tanini va disparea tot atat de repede cum a aparut (adica intr-un an), lasad apoi vinului o perioada de 3-4 ani de inflorire si exprimare la potential maxim -la fel ca si la vintage-urile precedente.
Pentru statistica ii acord 4 dopuri, mai ales din prisma potentialului de exprimare in viitorul apropiat. Promit sa mai deschid o sticla la anul pe vremea asta.
Vinul din Cluj 