2011 in retrospectiva blogger-istica
Cei de la WordPress.com mi-au pregatit acest frumos raport anual despre activitatea pe blog in anul care este de amintire. Pentru ca este perioada anului in care asemenea rapoarte formeaza „deliciul” (profesional) al multor cititori, m-am gandit sa mai adaug cateva pagini de lectura -sper interesante.
Aceasta pentru ca cifrele si rezultatele se datoresc cel putin in egala masura articolelor mele cat si celor care au citit postarile, au comentat si trimis feedback in mod constant, m-au sustinut cu sugestii de imbunatatire a articolelor si aspectului blogului, m-au invitat la evenimente, si nu in ultimul rand mi-au recomandat vinuri interesante.
Asadar, va multumesc pentru sustinerea aratata, atat online cat si offline!
Aici este un extras:
„Un metrou din New York poate duce cam 1200 de persoane. Acest blog a fost vizualizat de 4,400 ori in 2011; daca ar fi persoane unice, ar fi nevoie de patru trenuri pentru a le transporta. „
Click aici pentru a vizualiza raportul complet.
Revenind la subiectul preferat, vinurile, perioada abia scursa numita generic „Sarbatorile”, a fost bogata in incursiuni bahice, insa cantitatea a primat in dauna diversitatii. Totusi, va propun mai jos patru recenzii de vinuri care s-au remarcat.
Chateau Le Monge, 2007, Medoc, Grand Vin de Bordeaux. Cupaj de Cabernet Sauvingnon, Merlot si Cabernet Franc, 13.5% alcool. Culoare rosu aprinsa, cu usoare urme caramizii. Nas bombastic, unde ciocolata Merlotulu se impleteste cu coacazele Cabernetului si un schelet fin de lemn, plus o nuanta usor rustica, de praf si fan uscat. Tanini supli dar pregnanti sustin un corp mediu, cu multa astringenta visina si coacaze, cam aspru pe limba. Posgust cam scurt dar intens, cu cacao si lemn afumat. Un vin putin memorabil, dar cu o eleganta simpla si rustica. 3 dopuri.
Klipfel Cremant Rose d’Alscace, AOC Alsace, 100% Pinot Noir, extra brut, 12.5% alcool. Rotund si fructuos, cu o perlatie fina, 
egala si constanta, este un spumant festiv si exuberant. Culoarea roz-somon, corecta, este limpede si stralucitoare. In mod surprinzator pastreaza foarte bine aromele fructelor, simtindu-se distinct gustul si textura miezului de struguri. Alcoolul e foarte bine integrat dar e inselator, se ascunde in spatele bulelor cuminti si ajunge pana in varful degetelor si al limbii. 4 dopuri.
Cimarosa, Chenin Blanc 2009, Olifants River, South Africa. Despre vinurile din gama Cimarosa de la Lidl s-a scris pe larg 
aici, aici, aici si aici. Eu l-am luat pe acesta pentru gatit, deoarece reteta cerea „vin alb, sec, de buna calitate”. Si intr-adevar a fost de buna calitate, citric (pomelo, kiwi si coaja de lamaie), proaspat si astringent, cu un usor fundal mineral. Tipicitatea a lasat de dorit, fiind confundabil cu un Sauvingon Blanc generic. 2 dopuri.
King David 2009, vin kosher, Carmel, Israel. Fara nici un fel de conotatie religioasa ci din pura coincidenta, 
vinul si-a facut loc in pahare si …farfurii, pentru ca „cerea” reteta unui desert mai special (pere in vin cu portocale, o nebunie….). Vinul e licoros, de culoarea cihlimbarului lichid (sau a siropului de artar, mai prozaic), cu reflexii ciocolatii. Extrem de dulce, chiar concentrat, nu e deloc lipsit de arome: toffee, cappucino, miere zaharisita, rom. Nu lasa reziduuri dulci pe limba, in schimb alcoolul e inselator. Voi reveni asupra lui intr-un articol viitor dedicat vinurilor kosher. 4 dopuri.
Va doresc tuturor un an cat mai pe gustul fiecaruia: plin de pahare curate, dopuri care ies fara sa se rupa, baxuri la oferta, bloguri pline de comentarii, pagini de FB pline de like-uri, sau pur si simplu vinuri bune!
Vinul din Cluj 
Berbecutio, acum depinde si ce straine ai folosit 😀
Cu articolul despre Apollonio Vale Cupa m-ai facut extrem de curios, unde se gaseste?
Crama Musat. Bucuresti.
Pe strada Cluj :D. Nu e o gluma, vezi pe site.
Up-date: am fost azi la ei, nu mai au Vale Cupa, in schimb au doua medaliate interesante: Negroamaro 2004 – aur la Bruxelles 2010 si Primitivo – Mare medalie de aur la acelasi concurs. Oricare costa 44 de lei.
Merci de pont, oricum nu vroiam sa ma intorc cu valiza goala de la Bucuresti, asa ca poate trec pe la ei inainte de a pleca.
Ti-am mai zis ca te invidiez pentru alegerea facuta la spumant? Chardonnay-ul meu de la acelasi producator a fost undeva…sub 2 dopuri.
Si apropos de intrebarea lui DanCoco…am realizat si eu ca m-am dus spre straine de sarbatori, dar n-a fost o alegere foarte buna.
Cred ca alegerea vinurilor straine pentru sarbatori a fost mai mult o intamplare decat o decizie. Pur si simplu s-a intamplat sa reusesc sa pastrez intacte cateva sticle mai interesante, si sa ma abtin sa ma ating de ele 🙂
Intr-adevar spumantul din Pinot Noir rose a fost o alegere inspirata, un vin memorabil in masura in care ma pricep la spumante. Am auzit ca acelasi producator ar scoate in uni ani si un spumant „blanc de noir”, tot din Pinot, si as fi extrem de curios sa-l incerc..
Si romanaesti ??!!
Vor urma in 2012 si recenzii de vinuri romanesti. De fapt cred ca in 2012 se potriveste cel mai bine sintagma de „anul vinurilor romanesti”. Abia astept primele lansari si degustari…