Austria in patru pahare -partea a II-a
A doua si ultima parte din scurta incursiune vinicola in fostul imperiu Habsburgic (inceputa aici) a decurs in acelasi fel -doua vinuri, unul alb si unul rosu, alese dintre soiurile locale, consumate acasa in conditii „generice”‘ -adica fara pregatiri speciale care sa avantajeze unul sau altul dintre vinuri.
Am inceput oarecum invers, cu soiul rosu Blaufrankish. Vinul este din 2010, produs de Illa Szemes in regiunea Burgenland.
Illa Semesz este ceea ce in franceza se numeste „négociant éleveur” -adica un comerciant care nu detine o podgorie proprie (poate sau nu sa detina crama), ci cumpara struguri sau must proaspat de la producatorii din regiune, le vinifica si le imbuteliaza sub nume propriu. Aceasta categorie de actor pe piata vinului este relativ noua intr-o tara cu puternice tradicii ale producatorilor mici si mijlocii, si a aparut in urma cresterii cererii pentru vinul austriac inceputa la sfarsitul anilor ’90. Este un semn de maturizare a pietei, si incep si vecinii lor de la est sa dezvolte astfel de afaceri.
Regiunea Burgenland se gaseste in estul Austriei, de-a lungul granitei cu Ungaria si este regiunea cea mai bogata in vii. Istoric vorbind, 
desi posesiune imperiala, a facut politic parte din Ungaria pana in 1922, cand in urma aplicarii principilor wilsoniene referitoare la autodeterminare, populatia germanofona a decis sa se alature statului austriac. (Un interesant studiu de caz pentru istorici si etnologi, din ulte puncte de vedere asemanatoare cu Transilvania…). In aceasta regiune, in zona Horitschon de unde vine acest producator, se fac vinuri bogate, cu o buna structura.
Vinul de fata are o culoare placuta, rosu intens, sangeriu, limpede. Nasul incepe gemos, si apoi se deschide repede intr-un cos de fructe coapte -cirese, pere zemoase, dar si smochine. Lemnul are o prezenta bine conturata (de la invechirea timp de 14 luni in stejar), sub forma de arome de cacao si vanilie. In gust, taninii sunt cam in contratimp -incep discret si incearca sa recupereze pe final intr-un crescendo cam galopant; aromele sunt tot din gama fructata. Posgustul astringent-amarui mai salveaza constructia prin arome iuti si intepatoare, de curry si ghimbir.
Se spune ca Blaufrankish ar fi Cabernetul Austriei, dand vinuri corpolente si bine structurate, insa acesta ma duce cu gandul mai mult la un Carmenere prin fructuozitate si finalul condimentat. Dintre soiurile de la noi, cred ca s-ar asemana cu un Burgund. Culinar, in tonalitate cu specificul austriac l-am asociat cu snitel, si s-au imprietenit repede; 3 dopuri ca si evaluare.
Ultimul vin incercat (si intamplator ce mai bun) vine din negurile istoriei (la propriu) Rotgipfler 2010 Selektion, Freigut Thallern. Inca din 1141 este atestata via din micul satuc Thallern din regiunea Thermenregion , intr-un act de donatie catre manastirea Heiligenkreuz. Probabil via respectiva incepuse sa fie cultivata cu mult inainte; oricum, de noua secole se face vin neintrerupt, in traditia marilor domenii manastiresti (cum a fost si celebra Clos de Vougeot in Burgundia).
Climatul uscat si luminos, dealurile joase, precum si minutiozitatea si atentia specifica -contribuie la un vin perfect echilibrat, unde 
nimic nu este nelalocul lui. Soiul Rotgipfler este mai rar vinificat varietal, ci de obicei intra in cupajul local de notorietate, Gumpoldskirchen. Acesta este atat de cunoscut pe plan local incat aproape a devenit substantiv comun, de multe ori imitat dar niciodata replicat (cam cum era pe vremuri vinul de Cotnari).
Revenind la vinul din sticla, are o culoare plina, cu irizatii intense verzui, stralucitor si limpede. Nasul degaja imediat arome bogate din gama florala -soc, tei, salcam dulceag, precum si niste fructe mai exotice -mango, kiwi. Gustul se bazeaza pe o aciditate percutanta, invioratoare, care echilibreaza in mod fericit notele puternice de fructe albe, pere busuioace si miez de paine. Finalul este destul de lung si persistent, predominant cu note acrisoare la baza limbii. Se aseamana cumva cu o Feteasca Alba de la noi. 4 dopuri cu plus.
Vinul desi tanar, lasa o senzatie de structura serioasa si echilibru, de aceea m-am incumetat sa-l asociez culinar cu un preparat de-a dreptul decadent: branza camembert coapta cu rozmarin. Mi-am reamintit de aceasta reteta vazand-o pe blogul lui Adi Hadean, si instantaneu s-a facut conexiunea mentala cu vinul din frigider. Reteta e foarte clar descrisa acolo, eu doar am mai adaugat piper boabe.
Rezultatul a fost un mic vulcan care fasaia si bolborosea arome provensale, care s-a dovedit de o 
uimitoare lejeritate: e nevoie doar de o furculita si niste paine neagra putin prajita. Asocierea cu vinul a fost una din cele mai fericite: buchetul bogat la Rotgipfler-ului a facut fata cu succes ierburilorr caramelizate, iar aciditatea vioaie a dizolvat coaja subtire a branzei coapte. O cina care poate parea frugala si rustica, dar care trece la fel de bine drept exuberanta si rafinata. Depinde, intr-un final, daca o mananci direct din castron, sau scoti argintaria de la bunica si farfuriile cu dunga aurita…
Ca o concluzie la scurta excursie virtuala in viticultura Austriei, am gasit vinuri caracterizate mai degraba de echilibru si prospetime decat de corpolenta si structura profunda. Fara sa ma pronunt asupra tipicitatii soiurilor, mi-a placut ca fiecare a fost bine individualizat, cu caracteristici bine definite, pe care (cred) ca le-as putea recunoaste destul de usor la viitoarele intalniri. Pentru ca vor mai urma intalniri, cu siguranta, cu soiurile acestea cu denumiri sucite…
Vinul din Cluj 
Frangepan era familia banilor Croatiei, Frankopan pe limba lor…mersi de info cu conspairatorul executat…oricum, un nume nobil pentru o bautura nobila…poate ajungi sa degusti respectivul soi, ii faci „analiza sintactico-morfologica”, si o pui pe aici, asta ca sa stiu si eu la modul elevat ce si cum am baut…;)
faina prezentare…eu nu-s bautor de vin asa classy si pasionat ca tine, dar citindu-te mi-am amintit de un vin tare bun de care am baut in Austria acu doi ani…tot din Burgenland, rosu la culoare, si numit Frankopan, daca bine imi amintesc…sau Frangepan…in rest, blogu tau are un buchet foarte imbietor…sporuri in continuare…
Merci de aprecieri. Cred ca mai degraba e Frangepan, un vin probabil denumit dupa un personaj istoric local: episcopul Ferenc Frangepan, executat in urma unei conspiratii impotriva Habsburgilor… in care a fost implicat si printul Transilvaniei Francisc Rakoczi I. Acesta din urma a scapat, platind in schimb o rascumparare uriasa si cedandu-si domeniile din Transilvania din valea Muresului, si palatul din Cluj…
E o fina ironie ca un vin austriac poarta numele unui prizonier maghiar -isoria face pozne uneori. Noi, clujenii ar trebui sa stim cel mai bine 😉
Si eu va urmaresc pe Terra Dacica Aeterna… si beau soiuri vechi locale 🙂
Ala e rozmarin?
Rozmarinul nu se vede, e „infundat” bine in pasta moale, frunzele de deasupra sunt cimbrisor.
Doar am vrut sa zic ca ala imi pare cimbrisor 🙂
„Dintre soiurile de la noi, cred ca s-ar asemana cu un Burgund.” Ceea ce si este de fapt.
Riguros vorbind, sunt acelasi soi. Insa atatea feluri de vin numite „Burgund” am baut pe la noi (ca si Busuioaca de altfel), incat…