La Chambre obscure
Cateodata „less is more„, dupa cum spun britanicii, iar lucrurile obisnuite sunt mai mult decat ceea ce par. O degustare de vinuri poate sa para la inceput saraca -fata de alte evenimente similare- cu doar patru repere pe lista, si acestea aparent alese la intamplare. Trei vinuri albe si un rosu? Cel rosu servit undeva la mijlocul degustarii? Fara o prezentare formala, fise tehnice si explicatii despre ani de recolta, gramele de zahar si numarul de sticle imbuteliate?
Acestea pot fi de fapt trasaturile unei seri foarte reusite, unde conteaza mai mult dialogul fiecaruia cu ceea ce se afla in pahar, 
iar vinul redevine ceea ce a fost dintotdeauna -un prilej de discutii, ganduri si surprize. Am fost pentru prima oara la o degustare organizata de magazinul de vinuri La Chambre din Cluj, dupa ce ratasem cateva invitatii. Micul local se afla pe strada ce poarta vechiul nume al urbei natale. Cele cateva trepte de la intrare creeaza o trecere de la pavajul strazii la rafturi de lemn masiv, de la huruitul masinilor la clinchetul paharelor, de la baltile de pe strada la masa de lemn cu urmele asanate ale unor revarsarii de vin.
Vinurile aparent alese la intamplare, s-au potrivit cu atmosfera unei seri de vineri dintr-un oras scufundat intr-o cronica umezeala. Seara a inceput cu un excentric, un vin bulgaresc dintr-un strugure rosu francez, vinificat in alb de un italian: Blanc de Noir 2010, Edoardo Miroglio, din Elenovo, Bulgaria. Acest actor isi joaca rolul perfect: culoarea aparent fragila, galben palid, ascunde un nas profund ca un sonet -fructe necoapte, iasomie, lamaita. Aciditatea are aceeasi aparenta fragila, fluida, greu de surprins; aromele din corp sunt ceva mai bine definite, apar flori de tei si iarba proaspata. Postgustul este interesant, persistent, si aroma vegetala devine amaruie: macris, papadie.
Dupa un inceput atat de inselator, lucrurile iau o turnura serioasa: Riesling 2010 Durnstein, Domane Wachau, Austria. Un Riesling clasic, 
naturlich de Rhein care se simte la fel de bine pe un deal de pe malul Dunarii. Aciditate taioasa si vibranta ca si lama sabiei unui husar nu lasa semne de indoiala; aromele sunt directe si explicite, din gama citrica, fara alte mofturi. Postgustul scurt si mineral, sec si astringent, are tot atata umor ca si teaca sabiei. Cei carora nu le plac improvizatiile si jocurile de cuvinte si-au gasit in acest vin un spijin de nadejde.
Brusc si nechemat apare in scena guralivul italian: Barbera d’Alba 2009, Bric Quercia, Tenuta Careta. Dupa conversatia sobra si retinuta determinata de Riesling, acest vin imprastie in stanga si-n dreapta arome coapte cu nemiluita. Culoarea e intensa, carmin spre rubiniu; nasul e un un espresso proaspat, cu un praf de cacao, cirese amare, pielarie si lemn uscat. Gustul complex si structurat, cu tanini rotunzi si bine definiti, mangaie catifelat gingiile si lasa limba infiorata. Postgustul e prelung ca o macaroana, in aceleasi arome complexe si usor condimentate.
Si surpriza! la sfarsit apare ruda intarziata, varul indepartat pe care nimeni nu-l cunoaste prea bine: Arneis 2010, Cayega, 
Tenunta Careta. Este un strugure alb, facut de acelasi producator ca si vinul precedent, specific Piemontului. Culoarea tanara, galben-sidefie, e inselatoare: vinul emana niste note coapte, untoase, aproape ca si un Chardonnay, dar mult mai suple. Are ceva din greutatea si corpolenta varului francez, cu arome mai floral-citrice si o aciditate mai vioaie. Un vin surprinzator, care s-a comportat bine dupa un rosu atat de intruziv.
Despre degustare in sine, pot spune ca a decurs firesc, fara treceri bruste si pauze stanjenitoare. Atmosfera familiala formata in jurul vinului si preparatelor accesorii (carnat crud-uscat frantuzesc, branza afumata de Horezu, tartine cu crema de branza de capra si rucola) a fazorizat natural discutiile; vinurile au alternat pe nesimtite, completand paharele si accentuand punctele de vedere. De fapt, dupa primul vin lumea s-a grupat dupa cunostinte si preferinte, intr-o dinamica spontana. Am discutat despre vinuri recent baute, lansari de carte, aparate foto, tendinte in consumul de vin, bloguri, festivalul ce sta sa vina, barfe despre producatori, etc. Nici la mine acasa n-as fi putut organiza o seara mai reusita.
Vinul din Cluj 
Primul vin e spumant?
Nu, e linistit, desi sticla seamana cu cea de spumant. Probabil e si acelasi must, vinificat in doua feluri.