Pogany Riesling extravaganza
Ce alta pregatire mai buna pentru vinurile rosii si picante care imbaiaza mielul de Pasti, decat o cura de Riesling-uri -revigoreaza papilele, curata gingiile si tartrul si induce o stare generala primavarateca. Nu garantez ca inalbeste si dintii.
Tratamentul a fost aplicat in statiunea de relaxare si loisir cunoscuta indeobste sub numele de 
Restaurant Madame Pogany -pentru ceilalti e „locul de marti seara”. Ne-am inscris destul de putini la sejurul printre Riesling-uri, dar asta nu a stirbit deloc farmecul discutiilor, iar sticlele si carafele s-au bucurat de companie galagioasa si vizite repetate.
Asadar, opt plus una probe inscrise la degustare, compuse din Riesling-uri impartite egal intre cele de Rin si cel Italian. Provenienta a fost in general autohtona, cu exceptia (fericita) a doi musafiri germani; vechimea vinurilor se intinde din 1996 pana in 2011. Ca de obicei, probele au fost pregatite in carafe incolore si bine racite, servite in micile pahare de degustare.
Proba 1: nas discret si oarecum generic, de iarba verde; gust tot generic -mere necoapte, corcoduse; aciditate mare si final scurt; 77 puncte;
Proba 2: prima sticla a avut un defect de dop evident; nici a doua sticla nu s-a comportat mult mai bine -o impresie general de vin trecut de prima (si chiar a doua) tinerete, fad si lisit de elasticitate; 71 puncte;
Proba 3: Nas amplu si expasiv, cam atipic, de mere coapte, gutui si miere de salcam; corp la fel de dezvoltat dar aciditate cam deficitara pe final; postgust scurt cu note dulci, amestecate; 81 puncte;
Proba 4: miros amestecat cu nuante verzi (iarba proaspata, agrise) si dulcege (caise); gust tot pe partea fructata, aciditate insuficienta; postgust arzator si scurt; 79 puncte;
Proba 5: Nas elegant cu nuante dulci discrete suprapuse pe o mineralitate puternica; gust cu o baza la fel de minerala si nuante fine de soc si mere; postgustul acid vireaza interesant spre citric; 82 puncte;
Proba 6: Nas sobru si mineral, care apoi lanseaza note luminoase de pere coapte si miere de salcam; in atac notele dulci aparent domina, doar ca sa fie echilibrate imediat de o aciditate liniara si sustinuta; postgust surpinzator de proaspat, si interesant -castravete; 85 puncte;
Proba 7: Nas galagios si dezordonat, cu multe note bogate aruncate in toate partile ; gustul cam fragil e in contratimp cu 
aciditatea altfel buna; postgust acrisor si revigorant; 80 puncte;
Proba 8: Nas mineral, cretos, cumva sarat; in gust predomina aromele vegetale, crocante -telina, corcoduse; postgustul e acid si intens; 80 puncte.
Identitatea este urmatoarea: proba 1 –Livia Riesling Italian 2010; proba 2 –Basilescu Unique, Riesling Italian 2010; proba 3 –Recas, Castel Huniade, Riesling Italian 2011; proba 4 –Vinarte, Terase Danubiane Riesling Italian 2008; proba 5 –Nachbil Riesling de Rin 2010; proba 6 –Markus Molitor, Rhein Riesling, Kabinett 2008; proba 7 –Cramele Oprisor, Caloian, Riesling de Rin 2011; proba 8 –Lacerta, Riesling de Rin 2011.
Ca si observatii personale: tipicitate aproape lipsa cam la toate probele romanesti, cu exceptia Nachbil; unele vinuri erau atat de departe de tipicitatea Riesling-ului, incat puteau fi cu succes un Sauvignon Blanc generic. De asemena, multe vinuri sterse, generice, relativ corecte dar fara personalitate (Livia, Lacerta, Vinarte); altele (Huniade si mai ales Caloian) vireaza spre stilul „bonboana” -cu arome excesive. Inca o data am confirmarea, la vinurile albe romanesti anul recoltei conteaza si face diferenta de la bun la criticabil -deexemplu, Terase Danubiane 2009 este cu totul altceva decat 2008-ul de fata.
In contrast, vinul din Germania a parut nu doardintr-o alta categorie ci chiar din alta poveste; a pacatuit putin prin tinerete, dar cu siguranta inca 5-6 ani la sticla vor adauga puncte bune peste cele 85 de fata.
Ca si desert si tratament special, ne-am spalat paharele si papilele cu un Weingut Geiben Thornischer Ritsch, Auslese 1996, care a facut de rusine tot ce bausem mai devreme.
P.S. nu am adus in discutie subiectul pret, dar acesta nu e deloc in favoarea vinurilor romanesti.
P.S. 2 am gasit publicata recent o descriere a Riesling-ului Caloian din care citez: „arome fine, uşor exotice, de citrice si mango. Aciditatea buna ii accentuează prospeţimea şi vioiciunea…”. Cat de departe…
Vinul din Cluj 
Hehe, Mihai, nu ma intelege gresit. Concursurile alea sunt, din punctul meu de vedere, destul de hilare – iar ironia intr-acolo era directionata. 🙂
Pe de alta parte, incercand sa ma pun si in pielea cui o fi scris despre Riesling-ul ala, m-am gandit si la ideea de mai sus. 😀 De asta si ziceam ca fiecare percepe diferit. Pe de alta parte, daca cel care descria era producatorul… 🙂
Touche!
Mihai, atunci pe mine de ce m-a costat maxim 7 euro cu tot cu transport? :))
Scuze, am confundat cu alta comanda 🙂
Doar inchipuiti-va cat a costat acel Geiben 1996 si asta spune tot 😀
14-15 euro (cu transportul a facut cinste Berbecutio 🙂 )
Sorin, cica sa mai crezi in concursuri 😀
Cum, acelasi Caloian care a luat 88.6 puncte la VinVest? 😀
Ma rog, acum fiecare percepe diferit vinul, dar s-ar putea ca imediat dupa deschiderea sticlei aromele sa fi fost mai „fine” decat dupa o carafare de cateva ore, cum am vazut ca se practica la Madame Pogany.
Ma rog, asta mai mult ca sa fiu politically correct. 🙂
Vinurile intr-adevar au fost carafate vreo 2 ore, la gheata; in general asta le-a ajutat sa-si clarifice aromele. De asemenea, toate vinurile au fost degustate in doua runde, tocmai pentru a urmari o evolutie (daca era cazul), si pentru a face comparatii directe intre probe cu punctaje apropiate.
Acum, nu ma intelegeti gresit, nu inseamna ca distractia noastra de marti seara e cine stie ce jurizare; doar ca parerea destul de unanima a 7-8 oameni, oarecum cunoscatori, cu mostrele in fata, poate da indici despre ce se gaseste intr-un vin poate mai mult decat un articol gasit aleatoriu pe net sau un comunicat de presa. Sper ca m-am exprimat destul de subtil…