Bourboulenc 2010, Domaine de Simonet

Rendez-vous-ul cu acest vin s-a produs la Provino Cluj, la standul celor de la vindevie.ro. Standul simplu si rustic -doar lemn brut, sticle si oameni inimosi- s-a potrivit foarte bine cu sufletul vinurilor prezentate: vii cultivate cu respect fata de natura si om (ma feresc de termenii „bio” si „eco”), vinuri ingrijite delicat unde fructul se exprima liber, povesti seducatoare in spatele etichetelor.

Bourboulenc este un astfel de vin, misterios si fascinant, care spune povestea dealurilor cu pietre albe rotunjite de vanturi, a tufelor de leandru salbatic si lavanda, a palcurilor de maslini printre care serpuiesc drumeaguri prafuite. Soi nativ in sud-vestul Frantei, mai putin cunoscut datorita faptului ca este folosit in principal in cupaje cu alte soiuri pentru a furniza aciditate si corpolenta, Bourboulenc este destul de rar gasit vinificat varietal. Chiar si numele lui ma duce cu gandul la o Gasconie medievala cu inrudiri basce, care isi apara cu incapatanare si indarjire specificul local.

Vinul de fata este Bourboulenc 100% din 2010 cu 13% alcool si vine de la un mic producator local –Domaine de Simonet. Vinul poarta denumirea de origine IGP Cotes de Perignan, iar proprietarul isi inscriptioneaza numele cu mandrie pe contraeticheta si dopul lung de pluta: Cristophe Barbier, vigneron. Totul in aceasta sticla de vin emana grija, atentie la detaliu, si prietenia dintre vie si om: capisonul cu emblema republicii franceze, dopul lung de pluta de cea mai buna calitate, micul sitar cu ciocul lung care pazeste eticheta…

Bine racit, vinul straluceste in pahar cu o culoare auriu-verzuie plina si limpede, ca un ulei de masline filtrat. Nasul are o eleganta rustica si poetica, care exprima vara tarzie: frunze de plop, ceara de albine,  condimente intepatoare . Fara sa fie foarte expansiv si invaluitor, mirosul este bine conturat si pregnant, avand la baza o nota interesanta de masline verzi -amaruie si uleioasa.

Gustul este plin si crocant, in acelasi ton: mere de vara, masline verzi, telina, anason. Ii lipsesc de tot aromele citrice care fac alte vinuri sa para atat de facile si comerciale; acesta isi pastreaza rusticitatea eleganta si sincera, cu o aciditate ampla, un pic cam stridenta pe final. In postgust continua aceeasi nota de masline verzi, plus ceva nedefinit sarat-afumat…

Pentru amatorii -ca mine- de soiuri locale si raritati, acesta este o alegere care nu trebuie sa lipseasca. Nu pot sa-i judec specificitatea, dar ii apreciez aromele interesante- 4 dopuri. Distribuitorul recomanda sa fie asociat cu fructe de mare si sosuri untoase; pe mine m-au atras prea mult aromele sarate de masline ca sa le ascund in spatele unui sos. Am potrivit -destul de bine zic eu- o salata simpla de primavara (ridichi, laptuci, ceapa verde, dressing de vinegreta) si un drob de miel.