Vinul Miresei
Numele ma duce cu gandul la un vin suav si delicat, aerian si eteric, cu vagi arome de boboci de trandafiri si lamaita, care sa exprime puritate, fragilitate si emotie platonica. Sau in alt registru, un vin gras si corpolent, auriu platinat, cu arome evidente ca rujul unei prezentatoare de show TV matinal.
Departe de glumele de mai sus, vinul despre care scriu este vibrant si tensionat, profund si construit in straturi. Din nas pana in postgust se simte o fibra puternica, masculina, rece, in contrast cu multiplele vesminte calde si aromate. Culoarea de aur vechi, discret fara sa fie palid, ii da un aer patinat de lustru, sub care se ghicesc inca vinisoare verzui.
Sa nu ne lasam inselati de nasul amplu si expansiv, ca nu se va risipi repede; primele note de soc, si salcam sunt urmate imediat de pere coapte si miere salbatica, apoi registrul trece brusc din nou in gama vegetala, se simt profunde note verzi de ramuri rupte si frunze proaspete.
Aciditatea ampla caracterizeaza gustul, actionand ca un adevarat degresant pentru papilele amortite de aromele ample de fructe dulci: mango foarte copt, gutuie, lamaie zaharisita, pepene galben; fara sa fie aspre, notele acide sunt fine si persistente, uscate cam ca si nisipul plajei. Corpul consistent si plin umple frumos gura, e aproape masticabil, un adevarat French kiss lichid.
Finalul e lin si neobservat, practic aromele nu dispar prin inghitire ci se disipeaza lent, nici nu-ti dai seama cand lichidul a disparut din gura. Aciditatea si astringenta domina complexul -mai intai citric, apoi ierbos, ca in final sa ramana o dara subtire, ironica, de agrise si menta.
Opera de mai sus (vinul, nu articolul) este un cupaj din Tamaioasa Romaneasca, Rkatiteli si Chardonnay, din 2010, produs de casa de vinuri La Vie din Republica Moldova. Un vin care a produs aprecieri zgomotoase si subliniate in timpul targului Degusta Moldova, aprecieri pe care mi le-a smuls si incercat pe indelete acasa. Produs de pe suprafete mici, cu vii batrane, de doi tineri inimosi.
Mi-a placut in mod special echilibrul intre arome si aciditate, lipsa zaharului rezidual, si vivacitatea. E usor pentru un astfel de vin sa cada in capcana aromelor facile servite pe tava, sau a aciditatii insuficiente, pe care cred ca le-a evitat cu succes. Cel mai evident defect pe care i-l gasesc este dificultatea asocierii cu un preparat, risca sa puna in inferioritate vreo cina mai dietetica.
Vinul din Cluj 
Da halatul cat costa? Cat costa halatul..:)) interesante alegeri pentru un cupaj…cred ca e deosebit. si branduirea mi se apre extrem de nimarita…cel putin pentru piata noastra
Dan, cu pretul e o buna intrebare. Vinul deocamdata nu se vinde pe piata noastra ca n-a udistributie; la pretul de producator s-ar adauga taxele vamale (care dubleaza pretul) si un adaos de retail.
Discutand la stand si transformand din lei moldovenesti in Euro si apoi Ron, am ajuns la 50 de lei. Cel putin atat am dat pe el direct de la stand (ultima mostra), si cred ca e un pret rezonabil, daca il comparam cu cupaje similare (Rusalca ALba, Golem Alb, Alb de Purcari, etc.)
Ei, da! Nu am auzit, nu am vazut, nu am gustat pana acum vinul asta! Asa ca, ma abtin de la orice comentariu pe tema. Desi, dupa cum este descris, chiar pare deosebit , merita cautat si incercat!
Mie-mi place eticheta ! In primul rand, o banuiesc de romaneasca trimitere „LA VIE” si nu de varianta frantuzeasca! In al doilea rand, este o eticheta cinstita: aflu ca acest vin este „de calitate”. Calitatea fiind ….sau asa ! Fiecare interpreteaza in functie de gusturi. Alb, Sec.
Perfect ! Nu C.D.M, D.O.C, sau alte combinatii de litere care dau „importanta”.dar si batai de cap necunoscatorilor
Dar, de ce „Vinul MIRESEI”? Din descrierea si chiar privind eticheta pare mai…sever, mai barbatesc! Sa speram ca nu este numai o varianta moldoveneasca a nefericitei reclame romanesti facuta „vinului bun pentru femei daca…….”
Vinul este chiar deosebit, prin alaturarea interesanta de soiuri si prin rezultatul final.
Denumirea este intr-adevar „la vie” adica „la podgorie”, desi suna bine si in franceza. Eticheta este destul de generica, si comuna la cele patru vinuri cu care s-au prezentat la targ; am impresia ca isi schimba etichetele in functie de piata de export, iar pentru piata romaneasca nu au gasit inca o formula definitiva. Daca cumva vor intra la noi la raft (ceea ce sper sa se intample), probabil ca vor gasi ceva mai atractiv.
Pe contraeticheta sunt mentionate elementele de care ai amintit (denumirea de origine, seria limitata, zona, datele producatorului).
Numele vinului m-a frapat si pe mine, deschide multe cai ale imaginatiei, si trezeste curiozitatea.
Ooofff! O data am incercat si eu o gluma si atunci am ratat-o! :-)))
Evident ca, pe contra-eticheta se afla toate detaliile!
Dar, mie chiar imi place eticheta. Sincer! Are ceva….clasic. Ceva din prezentarea sticlelor de vin de acum 30-40 de ani!(Esti prea tanar, nu ai de unde sa le cunosti) Ma refer la vinul care se consuma diurn, nu la cel care acum face „colectia”
In acelasi timp, stim bine ca, de multe ori gasim, in spatele unor etichete” elaborate, vin care nu face nici macar cat valoarea acestora.
Sa speram ca vom gasi totusi vinul asta si pe rafturile de la noi ( mai aici, prin Sud)
De multe ori contraeticheta cuprinde o gramada de chestii inutile, asa ca de data asta chiar e utila 🙂
Sunt de acord, eticheta chiar are un aer clasic, insa mi se pare ca este putin in contrast cu natura intensa si jucausa a vinului, ii da un aer prea patriarhal…