La joaca cu vinul
Am luat la incercat o parte din accesoriile de vin pe care le-am dobandit recent. In general, nu sunt o persoana care dau mare atentie ritualului pregatirii si servirii vinului, desi poate cateodata ar merita acest lucru.
Sticlele au viata scurta pe rafturile mele, iar distanta dintre repaosul confortabil la orizontala pe un raft IKEA si paharul insetat si bulbucat depaseste rareori cateva zile. Cu asta am definit deja lapidar elementele minime de pregatire a vinului pe care le folosesc de obicei: pastrarea sticlelor la orizontala pentru cateva zile dupa transport, la temperatura camerei si ferite de lumina directa ; racirea „ochiometrica” in frigider, dupa ecuatia 2-3 ore = 4-5 grade mai putin ; deschiderea cu un tirbuson obisnuit cu umar si 5 spire ; turnarea grabita in pahar larg/ingust, dupa cum dicteaza inspiratia. Folosesc rareori decantarea sau carafarea, si atunci mai mult de ochii musafirilor; aerarea se intampla spontan in sticla si pahar, iar daca mai ramane ceva in sticla, sta la frigider cu dopul pe pluta pus la loc inca o zi-doua.
Exista o multime de discutii despre potrivirea diverselor procedee de pregarire a vinului. O parte au o utilitate practica, o alta parte tine de spectacol si extravaganta -nefind nimic rau in asta. Cert este ca multe din aspectele servirii „clasice” a vinului sunt greu de replicat intr-o locuinta obisnuita, utilata cu ceea ce se gaseste intr-o bucatarie normala. Decantarea la lumanare, folosirea frapierei, transvazarea, etc. nu sunt la indemana oricui; de multe ori, chiar deschiderea in bune conditii a unei sticle de vin este o provocare.
Sunt totusi unele vinuri care chiar merita putina atentie si pregatire prealabila, macar de dragul onoarei etichetei si varstei domeniului, daca nu pentru a scoate in evidenta ceva arome si trasaturi subtile. Evolutia tehnologiei si diverse dispozitive aparute in ultimul timp fac aceasta treaba foarte usoara si la indemana oricui care isi da un minim de osteneala. Am ales sa-mi incerc indemanarea cu niste vinuri mai obisnuite, mai mundane, inainte sa trec la Chateau-uri si grand cru-uri.
Tirbusonul Twister J-Hook are o denumire cam militareasca, si pe buna dreptate, forma sa aduce cu a unei arme albe.
Pernutele late de cauciuc asezate pe marginile usor evazate permit fixarea stransa pe gatul sticlei, iar tija lunga, cu multe spire se invarte aproape fara efort datorita manerului lat in forma de fluture. Culisarea tijei de-a lungul canalului este lina si fara blocaje, astfel ca doar din cateva rotiri orice dop este extras.
Defectul acestui tirbuson -singurul- este faptul ca tija spiralata trebuie rotita pana la capat pentru extragerea dopului, astfel ca varful ajunge sa perforeze capatul inferior al dopului. La dopurile de calitate inferioara sau mai vechi acest lucru poate duce la caderea de reziduuri de pluta in interiorul sticlei -destul de neplacut. Astfel, recomandarea este de a folosi acest tirbuson pentru vinuri cu dopuri in buna stare.
Pentru aerarea vinului am avut la dispoztie doua accesorii. Aceste sunt din sticla si functioneaza pe un principiu destul de simplu: vinul trece din sticla printr-un tub care contine o spirala, astfel ca se amesteca cu aerul instantaneu, si apoi curge in pahar printr-un alt tub.
Primul aerator -cel mai simplu- cuprinde exact partile descrise mai sus si se monteaza pe buza sticle cu ajutorul unei garnituri de cauciuc. E de prisos sa descriu cum trebuie procedat: se inclina sticla deasupra paharului si se toarna… Vinul ajunge in pahar cu o spuma destul de consistenta, iar aromele sunt mult mai bogate si intense decat cele obtinute prin simpla rotire a paharului; practic, vinul se „deschide” fortat datorita oxigenului suplimentar care este barbotat in masa lichidului. Neplacut este faptul ca buza de turnare nu e prevazuta cu un colector de exces de lichid, astfel ca este aproape imposibil de evitat picurarea pe masa… Rose-ul de la Budureasca demisec 2011, tratat astfel a capatat o aroma intensa de fragi si caise, care se simtea de la o palma distanta de pahar. Atacul a capatat intensitate, fructele rotunjind aciditatea si eliminand unele mici asperitati amarui.
Al doilea tip de aerator este ceva mai complex. In primul rand, este prevazut cu un mic dop de lemn care acopera gura de 
turnare, sigiland astfel sticla; vinul poate fi pastrat al o adica la frigider direct cu aeratorul montat, deoarece intrarea de aer este minima. Ceea ce il diferentiaza insa semnificativ este prezenta unui mic balon inainte de spirala de aerare. Practic, acest balon permite o dozare a vinului ce urmeaza a fi turnat: se inclina sticla pana se umple balonul cu cantitatea dorita, si apoi aceasta este turnata in pahar fara a mai rasuci sticla. Cantitativ, acest balon cuprinde cam 100 ml, ceea ce il face ideal pentru servirea vinului la diverse taguri si expozitii. Acelasi defect -picuratul pe masa din teava de turnare…
Un Merlot 2009 baricat 24 de luni, de la Gitana Winery din Republica Moldova, se preteaza perfect unui astfel de tratament. Direct in pahar, lemnul domina nasul si gustul, abia simtindu-se fructele catifelate sub acest capac. Prin folosirea aeratorului fructele capata multa textura, corpul dobandind greutate si consistenta in gura;taninii se mai domolesc si isi pierd din asprime.
E greu sa „dai gata” doua sticle intr-o seara, oricat de aerisite ar fi, astfel ca se impune pastrarea vinului pentru a doua sau chiar a treia zi. E nevoie de un dop vacuumat, care va izola sticla mai bine decat dopul original din pluta -acesta poate fi deformat sau strambat in urma extragerii. Dopul vacuumat face exact asta: se aseaza bine pe buza sticlei ca orice dop, iar dupa apasarea de 2-3 ori pe buton se lipeste datorita vidului; pentru scoatere trebuie doar tras mai tare.
Daca sticla este plina mai mult de o treime, dopul asigura o pastrare aproape perfecta -practic, imediat dupa scoaterea dopului vinul etaleaza aceleasi arome ca si imediat inaintea inchiderii. Cand cantitatea din sticla scade sub aceasta limita, vinul isi va pierde rapid din arome prin vidare, la deschidere este fad si plat.
Cu siguranta, fiecare trebuie sa-si formeze propriul ritual si sa vada in ce masura aceste accesorii se pot integra in obisnuinta zilnica.
Vinul din Cluj 
Recomand cu caldura acest aerator. E o minunatie!
Dop pipeta pentru aerare TRUDEAU
http://www.pentrugatit.ro/index.php?productID=6428
Ce iti e si cu aeratoarele astea…eu am o varianta mai SF (Magic Decanter, am scris despre ea si pe blog), dar am ajuns la concluzia ca cele mai bune evolutii se obtin efectiv prin alsarea sictclei deschise o periaoda de timp, sa respire in voie. Perioada depinde bineinteles de vin, de la cateva zeci de minute cat iti ia sa o bei pana la 24-48 de ore pentru vinurile serioase.
Iar in ceea ce priveste pastrarea, dupa ce m-am chinuit cu pompa de vid, cu dop cu vid, cu gaz inert, etc…am ajuns la concluzia ca metoda clasica, (sa torni vinul imediat ce ai deschis sticla intr-o sticla mai mica, fie ea si de plastic, pana la refuz si sa ii pui dopul) este cea mai buna si eficace…
Zici ca ne intoarcem la origini..:))
Eu vad utilitatea aeratoarelor in cazul vinurilor medii, nepretentioase dar totusi cu potential de dezvoltare arome complexe. In cazul acestor vinuri nu risti sa le „deranjezi” structura si finetea, ci pur si simplu le grabesti evolutia aromatica. Pe langa targuri si prezentari, ar merge si atunci cand ai musafiri si abia ai scos sticla din frigider, si n-ai timp sa o lasi sa respire… E o simpla jucarie, care nu va rezolva marea problema a momentului optim pentru degustarea vinului, ci raspunde unor nevoi punctuale.
Referitor la dopul de vid, dupa cum am scris a dat rezultate cand sticla era plina peste o treime. Dupa aceea, cantitatea de aer ramas in sticla e prea mare si goleste vinul de orice aroma. E util mai les cand nu vrei sa-l golesti in alta sticla pentru ca s-ar aerisi si mai tare in cursul procesului, sau cand vrei sa-l conservi pe termen scurt (pana a doua zi seara).
Corect, pentru cei din domeniu cehstiile astea sunt extrem de utile, cand vrei sa faci totul din scurt si nu ai timp la dispozitie. Vazusem niste decantoare atasate sticlelor si la standul Aureliei Visinescu parca la Vintest la Bucuresti, tot ceva de genul (era ceva Rabbit nu stiuc cum, exista pe net).
Ideal ar fi sa ai timp sa lasi vinul la aerat in mos traditional, dar deh..in ziua de astazi…totul e in viteza…
Si eu mai folosesc pompa de vid cand nu beau prea mult dintr-o sticla si intr-adevar este utila, dar mai mult de 3-4 zile sa zic nu rezista…parca tinut in sticle umplute la refuz, tine mai mult. Dar mai mult de genul max. 2 zile in plus. Bineinteles depinde si de vin…unele tin afara si 3 zile desfacute (Riesling-urile bine facut am auzut ca tin cu sapt desfacute, avea Mona o postare), dar despre ele nu discutam…exact ce zici si tu, vorbim de vinuri de consum.
M-ar tenta sa incerc un decantor din acela atasat sticlei, dar nu mi-au sarit inca in ochi, si nici n-am primit recomandari de incredere in sensul asta.
E facut un review oe youtube…in postul meu despre Magic Decanter e pozzat si acela:
http://www.provin.ro/2012/01/20/jucarii-pentru-oameni-mari-magic-decanter/
este exact primul film, Rabbit ii zice..ceva de genul…cred ca daca te duci pe youtube vezi si review-ul la el. Dintre toate iesise cel mai bine Magic Decanter-ul, dar e desul de agresiv.