In tara lui Nachbil
In tara lui Nachbil e soare si senin, in timp ce restul nord-vestului Romaniei e scufundat intr-o ceata si burnita autumnala. Aici satul doarme intr-o pace duminicala, impacat cu norii trecatori peste dealurile incarcate de vii. Drumul prafuit ne lasa in poarta unei cladiri obisnuite, varuita in alb si cu muscate in oale la colturi, care nu lasa sa se banuiasca pivnita pantecoasa pe care o ascunde in adancul dealului.
Pivnita, via si vinurile au fost motivul sosirii unui mic grup galagios in poarta Cramei Nachbil -Weingut Brutler&Lieb pe numele ei. In Cluj nu sunt prea multe de facut intr-o duminica ploioasa de sfarsit de mai, asa ca ce alt mod mai bun de a o pretrece decat facand o escapada vitivinicola?
Pivnita -un mic hau negru boltit- e una din cele 300 care puncteaza pantele prafuite ale dealului, umbrite de nuci si salcami. La
Beltiug, in mod traditional fiecare are un petec de vie si o mica pivnita aferenta. Cea de la Nachbil e cea mai mare si mai adanca dintre ele. Boltile largi de caramida acoperite cu mucegai negru au rezitat bine trecerii timpului, pastrand o temperatura constanta de 12 grade. Sub bolti dorm rotunjimile butoaielor, baricurilor si sticlelor cu vin, in diferite faze de procesare sau invechire.
Desi e racoare, incalzirea nu dureaza mult sub actiunea unui pahar de grappa locala, servita direct din pipeta de pivnicer a lui Johann Brutler. Baricurile si butoaiele isi desfac cepurile sub mana sa, pipeta se umple si paharele se umplu cu spume violacee: Merlot 2011, Cabernet si Shyrah. Criptic, creta a mai lasat diferite semne si inscriptii pe capetele butoaielor, pe care probabil le vom vedea traduse pe etichetele unor sticle viitoare. Pe peretele din spate, sub paturi groase de mucegai dorm in mici cripte gramezi de sticle din ani trecuti, asteptand o mana care sa le invie.
Parcurgand putin drumul invers al vinului, ajungem in vie. Cele aproximativ 20 de hectare cultivate sunt raspandite in mai 
multe parcele, unele pe coama dealului, altele pe pante moi, abia rotunjite. Unele sunt mari si compacte – randurile de Cabernet si Merlot au fost printre primele soiuri plantate la Nachbil; vizavi, deste drumeagul de tara stau cateva randuri de Chardonnay june, aflat abia in al doilea an de viata; acesta va avea o copilarie scurta, caci rodul este vinificat inca din al doilea an. In drum spre parcela de Shyrah, aflata pe la mijlocul muchiei dealului, aflam ca pamantul si via muncesc alaturi de om pentru crearea vinului: greutatea si afanarea solului trebuie sa puna in valoare elementele chimice ale acestuia, care trebuie sa fie compatibile cu portaltoiul viei, care va imprima caracteristicile de crestere si rodire altoiului nobil, care va beneficia de caldura soarelui si racoarea vantului date de inclinarea pantei dealului…
Inapoi in crama, in sala de degustare -mai mult o sufragerie simpla, de familie- descoperim bunatatile ospitalitatii din Beltiug, si vinurile cramei, unul cate unul. In oferta cramei predomina cupajele, marturie a incercarilor si ostenelilor de la inceputuri: pe parcelele mici si raspandite de-a lungul dealului s-au plantat soiuri diverse, pentru a vedea care se preteaza cel mai bine spiritului locului; vinurile obtinute in cantitati destul de mici au fost potrivite dupa nenumarate incercari in cupaje a caror reteta s-a imbunatatit de la an la an. Asa s-au nascut: Trio Alb -care pe langa Sauvignon Blanc, Riesling si Traminer mai contine pana la sapte soiuri; Trio rosu -Sangiovese, Merlot si Pinot Noir, Trei Gratii -Pinto Noir, Cabernet si Merlot, si Cuvee Selection -Cabernet si Merlot in proportii egale. Rieslingul, Chardonnay-ul, Pinot Noir-ul si Shyrah-ul sunt soiurile care se gasesc de sine statatoare in sticle, pentru ca au avut de la inceput o productie constanta si ridicata calitativ.
Cei care cunosc vinurile de la Nachbil spun despre ele ca sunt putin aparte. Nu neaparat pentru cine stie ce arome nebanuite, 
eleganta iesita din comun, sau potential deosebit de invechire si evolutie in sticla. Aparent chiar dimpotriva, vinurile nu satisfac orice gusturi -unele sunt mai aspre, cu tanini neintegrati, altele se termina abrupt ca o discutie posaca, iar altele inca sunt verzi. Ceea ce este de apreciat la aceste vinuri este potrivirea si integrarea cu spiritul locului. Fiecare din ele exprima efortul comun al viei, pamantului si omului, munca, nelinistea, incapatanarea, temerile, uneori umorul celui care le-a lucrat. Sunt vinuri iesite din multe incercari, a caror reteta este intr-o continua evolutie, odata cu omul si via. Gustandu-le de la an la an aproape ca se poate ghici ce s-a schimbat in vie si in crama -in bine sau in rau.
Cine cumpara vinuri Nachbil cumpara orizontul din Beltiug, praful de pe drumul in panta, rontunjimea dealului, tremurul frunzei de vie, mucegaiul pivnitei, grosimea doagei butoiului si aerul apasator cu miros de drojdie. Cine bea vinul lui Brutler simte pamantul din vie in ghete si vantul in par, vede frunza proaspata de Merlot si stie pe care drum se ajunge mai repede la poalele dealului, recunoaste scartaitul usii grele de lemn de la crama si butoiul in care s-a educat vinul. Vinurile de dupa deal -„Nachbil”- sunt vinurile omului si locului; trebuie sa le cunosti pe amandoua ca sa intelegi continutul sticlei. Este cumva antiteza vinului comercial si accesibil, facil si permisiv, corect la raportul calitate-pret. Fara sa pretind ca o inteleg pana la capat, am apreciat aceasta filozofie sincera, fara compromisuri, si orientata spre intelegerea cat mai profunda a locului. Cred ca cel mai acerb critic al vinurilor Nachbil este chiar Johann Brutler.
Vinul din Cluj 
Pingback: Lunea cu Nachbil | Vinul din Cluj
Am inteles. 🙂 Oricum, mi-a placut mult postarea si mi-a dat inca niste motive sa incerc sa merg acolo.
Merita sa mergi, macar pentru peisajele frumoase cu viile de pe dealuri, si micile pivnite. SI daca tot esti acolo, de ce sa nu bei si un vin… 🙂
Si pana la urma nu ti-a placut in mod deosebit niciunul din vinurile alea? 🙂
Am vrut ca tema generala a articolului sa fie mai mult despre atmosfera locului, crama, vie, etc. decat despre vinuri in sine (punctaje, descrieri…). Bineinteles ca am preferintele, mi-a placut Riesling-ul dintre vinurile albe, si cupajul Trei Gratii dintre cele rosii. Despre ele vreau sa scriu separat, in articole dedicate.
Vezi de ce imi plac? Toate lucrurile pe care frumos le-ai insirat aici sunt irelevante la o degustare in orb. Nu e pacat?
Asa e George, sunt lucruri care nu se pot aprecia si intelege decat petrecand o zi la crama. Si daca un vin intalnit la o degustare in orb va trezi curiozitatea si indeamna oamenii sa viziteze crama -cum s-a intamplat in cazul meu -why not? Si vizita la crama, si degustarea in orb au rolul lor pentru a trezi interesul fata de vin.
Trebuie totusi sa intelegem ca nu oricui ii este la indemana sa petreaca o zi pe drumuri numai de dragul vinului. Cei care fac acest efort nu trebuie convinsi, ei deja au inteles valoarea acestei experiente; celorlalti trebuie sa li se ofere alte ocazii de a intalni vinul, iar degustarea in orb este una din ele (poate nu cea mai inspirata, citind un articol recent de pe blogul unui amic comun…)