Lunea cu Nachbil

Dupa un weekend prelungit, presarat cu petreceri in aer liber si nu numai, ce poate fi mai inviorator intr-o seara de luni decat … o noua degustare!!! Si nu a fost doar o degustare usoara, buna sa alunge mahmureala si oboseala primei zile de lucru, ci o seara speciala din cel putin doua puncte de vedere.

Corso Cafe&Bistro Cluj

A fost aniversarea a patru ani de la deschiderea unuia din cele mai iubite bistro-uri din Cluj –Corso (La multi ani!), care s-a impus repede prin atmosfera si lista de vinuri dinamica si atractiva; a fost o degustare extinsa de vinuri Nachbil, prezidata academic de Herr Brutler; si nu in ultimul rand, a fost prilejul degustarii in premiera a doua vinuri noi.

degustare Nachbil

Ca un fapt divers, este un continuu prilej de mirare si bucurie pentru mine sa va cata lume gaseste timp intr-o luni oarecare pentru o degustare de vin, in afara „abonatilor” si obisnuitilor unor astfel de evenimente.

Pentru a povesti despre Nachbil, filozofia, abordarea si directia vinurilor, este de neinlocuit proprietarul cramei, asadar nu o sa incerc sa ma substitui lui. Puteti citi articolul de acum doi ani, si multe informatii se pot gasi pe site, iar cei care doresc ceva mai mult, …sa-si faca timp in agenda si sa urmareasca proxima degustare prezidata de dansul.

Am avut parte de o aliniere interesanta de vinuri, combinand albe, rose si rosii, precum si ani diferiti:

–KL 2012, adica Feteasca Regala, e aceeasi pe care am apreciat-o vara trecuta. Am gasit-o destul de neschimbata, afectata imperceptibil de trecerea timpului. Au ramas intacte aromele verzi, ierboase, de frunze de rucola si spanac, completate de o tusa citric-florala, pe un fundament mineral si astringent, de ceai verde. Un vin auster, chiar serios, vibrant si greu de uitat;

Nachbil vinuri albe

–Riesling de Rin 2012. Daca n-ar fi eticheta, ar fi greu de zis ca acest vin e demisec, si mai mult, ca are 10-11 grame de zahar, atat de bine e echilibrat de aciditate. Nasul e destul de expansiv, cu multe fructe de vara coapte -caise si zarzare- iar in gura are o textura cumva cremoasa, lipsita de asprime, care invaluie frumos palatinul, iar pe final e evidenta mineralitatea. E un vin care place din prima, care face cu ochiul, care te cheama la inca un pahar fara sa para simplu si facil (ca un detaliu, e inchis cu screwcap);

–Riesling de Rin 2011. Parca dintr-o alta galaxie decat fratele mai tanar. Mult mai auster, mai retinut in exprimare, chiar daca are mai mult rest de zahar rezidual, si inca si mai multa aciditate. Aproape ca lipseste complet acea rotunjime si fente a fructelor coapte care facea deliciul celuilalt vin, fiind mult mai evidenta mineralitatea, precum si „semnatura” Riesling-ului, respectiv aroma de petrol, sesizabila pe final impreuna cu un postgust de fagure si ceara de albine. E un vin clasic de gastronomie, care poate pune in valoare cele mai fine preparate, de la gustari reci la patiserie fina;

Nachbil Riesling

–Traminer 2012. Clasicele arome de dulceata de trandafiri sunt sustinute de 25 g de zahar, destul de sesizabile. Cam mult pe gustul meu, dar asta doar pentru ca eu nu sunt amator de dulcegarii, vinul fiind altfel echilibrat, si chiar destul de vioi cand e rece, cu un postgust ce aduce a menta;

–Rose 2013. Cabernet, cu Pinot Noir si Merlot. Primul nas mai are un usor rest de sulf, de la imbuteliere, si apoi se deschide in note siropoase de peltea de fragute si jeleu. Desi are prospetime, in gura e cumva lipicios, sticky, nefiind sustinut de aciditate. E ok, sunt convins ca exista amatori pentru un astfel de vin, insa pe mine nu ma incanta explicatia cu rose-ul „de terroir”, fermentat doar cu drojdii naturale, si fara nici un fel de corectie. Asa o fi, insa dupa mintea mea, rose-ul e ultimul vin unde merita incercat asa ceva. Mi se pare exces de puritanism, e ca si cum ai inchide ochii cand treci prin fata unei macelarii, doar pentru ca e zi de post. Adica, come on…

degustare la Corso

–Cuvee Selection 2012. Proaspat scos din baric si cupajat in cunoscuta proportie egala de Cabernet si Merlot, special pentru aceasta ocazie, a fost de departe vinul meu preferat (si cred ca si al audientei). Un delicios echilibru intre tanini si fructuozitate, cu o abundenta de fructe negre suculente, prezent pe cerul gurii fara sa fie agasant, textura destul de fina, cu un postgustu prelung, si usor afumat. Daca l-as fi gasit intr-un blind tasting, as fi jurat ca este un Malbec de pe inaltimile Anzilor;

Nachbil Cuvee Selection

–Syrah 2012. Tot proba de baric, urmasul celebrului Syrah 2011 se prezinta cu note calde, condimentate, de scortisoara si anason, cu un corp inca in cautarea echilibrului intre taninii intepatori si consistenta aromelor. Are de toate, doar trebuie sa si le puna in ordine si sa le etaleze. Nu stiu daca se va ridica la inaltimea stachetei setate extrem de sus de fratele mai mare, dar sunt convins ca se va comporta onorabil;

–Cabernet 2011. Adus ca bonus, ca surpriza, acest vin a pus cum nu se poate mai bine in evidenta caracteristicile diferite ale celor doi ani de recolta, caracteristici preluate si de vinuri. Cabernetul 2011 vine cu tanini foarte teposi, aspri ca sarea grunjoasa, cu arome inca salbatice, de prune afumate, coacaze negre zdrobite si ceva muschi de padure; e un vin de carne si pentru carne.

In concluzie, multe vinuri de retinut pentru viitor, la fel de multe de bifat in aceasta vara, si un lucru de tinut minte: simplitatea poate fi cateodata extrem de complicata.