V-am facut curiosi in articolul de ieri in legatura cu noile vinuri Nachbil? Noi, vorba vine, adica noi la mine in frigider. Adevarul e ca si eu ard de nerabdare sa va impartasesc impresiile mele, pentru ca rareori am fost atat de entuziasmat in fata a doua sticle. Ori invers, am devenit o acritura blazata, care gaseste cate ceva de comentat de fiecare data cand cineva lauda prin vinosfera cutare ori cutare sticla… sper sa ma trageti de maneca daca am cumva astfel de simptome.
Revenind la vinuri, fara nici un fel de introduceri elaborate: m-a frapat de la incept
denumirea de KL de pe eticheta vinului alb. Sa mentionam deocamdata ca e vorba despre Feteasca Regala (Kiraly Leanyka in limba etniei conlocuitoare), si sa lasam la o parte discutiile despre motivul pentru care soiul nu e trecut pe eticheta, vinul respectiv e „vin de masa”, si nu are o indicatiune geografica.
Un alt motiv pentru care acest vin este atat de interesant, este premiera -respectiv faptul ca e prima Feteasca Regala imbuteliata ca soi de sine statator produsa de cei de la Nachbil; din cate stiu, pana acuma productia de FR (ca sa folosesc si eu un acronim) era inclusa in diferite cupaje, cum ar fi Trio Alb (care are mai mult decat trei soiuri, dar si aici intram in alte discutii…).
SI nu in ultimul rand, dupa calculele mele (mentale si aproximative), ar fi cea mai nordica FR de la noi, asta daca nu cumva se vor apuca sa faca vin pe Valea Vaserului…
Sa incep cu concluzia: as plasa aceasta Feteasca Regala 2012 de la Nachbil in Top 3 Fetesti 2012 (hai, Top 4 daca vreti), si undeva spre varful Topului, daca ma intelegeti ce vreau sa spun: e la fel de aromata si de acida ca si cea de la Liliac, dar parca are mai mult „mijloc”; este mai complexa decat cea de la Gramma, si mai bogata si suculenta decat cea de la Stirbey. Asadar, cum arata acest vin atat de laudat? Culoarea are irizatii verzui intense, nasul aduce a Sauvignon Blanc, cu tuse puternice de flori de soc, ceai de musetel si iasomie. In gura e surprinzator de consistenta (pe cat poate fi o Feteasca), cu o aciditate liniara care sustine arome coapte si zglobii de dude albe, pere verzi si agrise. Postgustul e usor intepator si astringent, duce spre ceai verde.
Mie mi-a placut mult vinul asta pentru ca se preteaza excelent la tot felul de combinatii
culinare. Si ca sa va arat ca nu vorbesc vorbe, am incropit la repezeala niste somon tras la tigaie (multumesc, Lidl), cu un pic de sos de vin alb (ghiciti care) si praf de chimen, si cartofi natur. L-as incerca de fapt cu o gramada de alte vietati marine -salata de cartofi cu sprot afumat, pasta de ton pe paine prajita, file de salau cu sos olandez…
Sa vorbim putin si de Trio Rosu 2011, care intruchipeaza perfect cum trebuie sa arate vinul rosu de vara: moale, suculent, putin picant si intepator, cu tanini fini si aciditate inalta, care merge la fel de bine la 14 sau la 22 de grade, si poate fi tinut fara probleme in frigider pana la trei zile fara sa se rasufle. Fata de cel de 2010, a aparut Shyrah in combinatie alaturi de Cabernet si Merlot, in loc se Sangiovese. O miscare buna, zic eu.
Mi-a parut rau ca nu mi-am luat pentru acasa si Riesling-ul de Rin 2011 demisec, si Traminer-ul, dar mai sunt ocazii. Ca nu-i departe din Cluj pana-n Beltiug.
Pingback: Lunea cu Nachbil | Vinul din Cluj