Acest vin e ca un refren binecunoscut ori frantura de melodie, auzita aiurea, pe care o fredonezi repetitiv, constient sau nu, si care iti vine spontan in minte aparent fara nici un sens. Hai sa incercam:
„ma lustruisem, ma lustruisem, ma lustruisem pe bombeu” -aproape ca merge de la sine, nu?
Pai cam asa merge si Feteasca asta Regala. Am fost foarte curios de modul cum se va reflecta vara torida a anului 2012 in vinurile de la Gramma, care pana acum le-am remarcat ca fiind cele mai seci si acide din nordul Moldovei. Se simte inca din nas ca anul 2012 a fost altceva: arome mult mai coapte, mai rotunde si adanci, chiar daca pastreaza linia nasului discret si a expresivitatii retinute; cel din 2011 mi-l amintesc ca fiind mineral, acid, verde si ierbos.
Desi a fost imbuteliat de curand, i-au disparut aproape toate izurile neplacute de sulf si bicarbonat, lasand loc unui nas frumos si imbietor. Intensitatea aromelor n-a crescut excesiv (oricum, soiul nu permite), si doar au dobandit mai multa greutate si consistenta. In gura se apropie de o textura medie, cu aceeasi aciditate inalta, dar mai temperata acum de un nivel de zahar care (cred eu) ca se apropie de limita de sus a secului (mai ales cand se incalzeste peste 10 grade).
Pai despre ce arome tot vorbim? Ritmul e in trei timpi – de pere coapte, flori de camp si coaja de lamaie, si apoi o tine tot asa, in atac, in corp si in postgust. De fapt, asta mi-a placut cel mai mult la vinul asta, consistenta aromatica. E simplu, e usor de deprins, se invata repede, si apoi doar pedalam: pere coapte-flori de camp-coaja de lamaie, pere coapte-flori de camp-coaja de lamaie, pere coapte-flori de camp-coaja de lamaie…
Sau mai bine ceva din repertoriul international – ” I want to ride my bicycle, I want to ride my bike”:
Pingback: Nume de cod: KL | Vinul din Cluj