(Gl)amour de Dragasani
Crama Prince Stirbey
Intr-o anumita zi a anului, Dragasaniul este mai mult decat un orasel linistit, inecat in verdeata si pazit de panglica lata a Oltului, pe care-l strabati cu masina pret de o convorbire telefonica. Cu prilejul celei de-a zecea aniversari a traditionalei petreceri de primavara de la crama Prince Stirbey, mica cladire dintre vii se umple de eleganta, rasete, clinchet de pahare, palarii de pai si toalete indraznete de vara.
Imi aduc aminte de primul drum facut anul trecut de-a lungul Oltului, in care descopeream culmile rotunde si veselia din varful dealului, si care a devenit in acea seara un loc special pentru mine -ca dovada, am mai refacut acel drum de trei ori anul trecut, cu prilejul diferitelor degustari si reuniuni vinoase. Multe nu s-au schimbat de atunci -nici drumul n-a devenit mai scurt, nici soselele mai bune, doar batrana Skoda s-a mai imbogatit cu un an, si deja aproape ca nimereste singura drumul.
Traditionala petrecere din varful dealului din ajunul evenimentului parca devine de la an la an tot mai bogata si mai vesela.
petrecere la Via Sandu
Realmente, la ora tarzie la care am ajuns de pe drum, aveam cumva o oarecare strangere de inima sa dau buzna, insa distractia era departe de a se fi sfarsit -si nici macar n-am fost ultimul ajuns. Ceaun, foc de tabara, admirat stelele si Oltul stralucind palid in noapte, discutii mai lenese sau mai aprinse, eh, stiti deja povestea…
In schimb, a doua zi la serbarea de la Crama Stirbey atmosfera a fost cumva mai sobra si mai retinuta -si parca mult mai eleganta fata de anul precedent. Ziua torida n-a fost un obstacol pentru discutiile degajate in grupuri mici care se formau in jurul umbrelelor de soare si a meselor improvizate din butoaie. Si bineinteles, cu vizite frecvente in crama pentru umplerea paharelor.
As minti daca as spune ca am trecut prin toate vinurile oferite la degustare. Nici timpul scurt si nici temperatura de afara nu mi-au permis sa trec in revista cele 16 vinuri aliniate atent de catre Oliver Bauer pe „frontul de lucru”, asa ca scriu despre cele asupra carora am „insistat”:
vinurile la degustare
atmosfera relaxata
–Stirbey Spumant Cramposie Extrabrut 2010: perlatie fina si domoala, de intensitate scazuta, nas destul de intens cu arome bine conturate de paine calda si miere de tei, consistenta buna in gura, nu-si pierde aciditatea si vioiciunea chiar si dupa ce se incalzeste, final scurt si aromat, cu ghimbir, ceea ce imi aduce aminte de o cava;
–Bauer, Sauvignon Blanc 2012: fermentatia partiala pe bostina isi spune cuvantul in nas, care degaja arome precise, bine conturate de musetel, salcam, cu un fundal de ardei gras verde, care in mintea mea face legatura cu vinurile neozeelandeze. Corpul e suplu, cu o textura light spre medie, fin si elastic, care ascunde perfect cei 13% alcool. Aciditatea e cam sus spre sfarsit, dar acest lucru cred ca se va mai corecta odata cu evolutia la sticla;
–Stirbey Feteasca Regala 2012: voi urmari cu atentie de acum incolo vinurile din soiul Feteasca
randuri de vie
Regala, deoarece cred ca anul 2012 le va scoate din umbra Sauvignon Blanc-ului ori a Fetestii Albe. Am descoperit arome frumos conturate de fan uscat, coaja de lamaie zaharisita, pere de vara si o chestie ierboasa -ar putea fi leustean. Are o consistenta mai intensa decat eram obisnuit, si oricum, per total se delimiteaza clar de exemplarele, acide, astringente si citrice din anii precententi;
–Stirbey Cramposie 2012: despre ea am mai scris cu ceva timp in urma, si ma mandresc ca ma gustat-o de pe cand era must; mai adaug doar ca a aromele s-au mai asezat si nu mai sunt atat de insistente;
–Stirbey Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010: Dan zice ca probabil e cel mai bun Sauvignon romanesc, eu zic ca dintre cele din 2010, cu siguranta iese in evidenta prin finete, echilibru si austeritate. Degustat in racoarea cramei, latura metalica, vibranta, iese si mai mult in evidenta. E un vin de urmarit peste ceva ani …daca ramane vreo sticla;
–Stirbey Rose 2012: dupa ce l-am baut pe nerasulfate cu vreo luna jumate in urma, acum l-am studiat mai atent: culoarea parca s-a mai inchis, iar nasul e mai calm si fara urmele petiante din perioada de dupa imbuteliere. Am regasit cu placere acele note cumva amarui de muscata, dar acum zmeura si coacazele domina, in special cand se mai incalzeste. Aciditatea e acolo unde trebuie, suficient cat sa sprijine consistenta densa, suculenta a acestui rose. E un vin superb de gastronomie, dar atentie la temperatura de servire, ca devine repede flasc.
vinurile Prince Stirbey si Crama Bauer
Din pacate n-am apucat sa particip la traditionala degustare-surpriza oferita de Oliver: o orizontala a vinurilor Stirbey din anul 2006. Eram deja de mult in masina prafuita, cu o cutie de vinuri in portbagaj, cu multe sticle de apa rece la indemana, incepand sa selectez fotografiile…
Vinul din Cluj 
Pingback: Decembrie rosu cu Bauer | Vinul din Cluj
Pingback: Comoara lui Ali Ba Bauer | Vinul din Cluj
Ahhh…nu mai e cel mai bun…Vitis Vetus 2006 e cel mai bun..:D
2010 „va fi” cel mai bun…o sa fac corectia necesara si la mine pe blog..:D
Las-o mai bine asa …ca poate mai apare altul mai bun intre timp 🙂
On Thu, May 2, 2013 at 3:18 PM, Vinul din Cluj
Oricum 2006 nu mai e de vanzare…deci e bine cum am zis: „la ora actuala”…:D
Nu, din pacate nu cred ca se mai gaseste. Dar ma ofer sa cumpar, daca ai un pont 😉
On Thu, May 2, 2013 at 3:29 PM, Vinul din Cluj