Comoara lui Ali Ba Bauer
asociere culinara
Cu aproape o luna in urma era primit in pivnita „celor patruzeci de baricuri” de la Crama Stirbey din Dragasani, pentru a arunca o privire asupra comorilor stranse de zece ani. Fara nici un fel de ritual de initiere, fara formule mistice, ca un pașă al viilor din Dragasani, Oliver Bauer a prezentat invitatilor creatiile sale. Printre ele s-a aflat si un reprezentant al celei mai noi crame din Dragasani, Crama Bauer.
Am plecat de la crama purtand pana la Cluj o mica parte a comorii in protbagaj (cele trei vinuri din 2012 ale Cramei Bauer), iar odata ajuns am incercat sa-i asigur cele mai bune conditii de pastrare pentru a trece peste socul calatoriei: culcat, la rece, fara surse de lumina.
Dupa cum ma cunoasteti deja, impulsul spre deschiderea vinului a fost declansat de o placere gurmanda. In rarele momente cand apuc in ultima vreme sa gatesc mi se face o pofta nebuna sa incerc combinatii inedite, atat in ceea ce priveste ingredientele cat si asocierea cu vinurile. Mai intind asadar putin suspansul asupra vinului si va spun ce am gatit: este un fel de lasagna fara foi si sos bechamel, ori un fel de budinca de paste la cuptor imbogatita cu umplutura de carnati, ceapa si ardei. Pe scurt: in timp ce se fierb pastele (orice in afara de spaghetti), se calesc in unt un pumn de felii subtiri de carnat, ceapa si ardeiul taiati marunt pana se inmoaie bine, apoi se adauga doua linguri de pasta de rosii si o lingura cu apa de la paste si se mai lasa cateva minute. Se
o alta perspectiva
asambleaza intr-un vas de Jena (termorezistent), uns cu unt si pesmet in prealabil: un strat de paste, umplutura de carnati si legume, cateva felii de cas, iar paste, si apoi se toarna un sos din trei oua batute bine cu smantana lichida si condimente. Se acopera cu felii de rosii proaspete si se da la cuptor la foc mic vreo 10 minute, apoi se presara parmezan si se mai lasa inca 5 minute la foc mare.
Normal ca asa un preparat cerea macar un roze intens, daca nu chiar un vin rosu fructat si acid -sa zicem o Cadarca. Dar duhul lampii mi-a purtat ochii spre raftul de sus, unde eticheta alba cu semnatura stilizata mi-a facut cu ochiul, asa ca l-m scos la lumina: Crama Bauer Sauvignon Blanc 2012, 13% alcool, 1.9 g zahar/litru. Dupa cum aflasem in urma vizitei la crama, a fost fermentat partial pe bostina si pastrat pe drojdii, si s-au imbuteliat vreo 3 mii si ceva de sticle.
In caldura verii incipiente de la Dragasani simtisem cu precadere aromele mai intense, florale, pe o baza acida de ardei gras verde. Vremea racoroasa si polioasa din Cluj mi-a resetat probabil papilele gustative, astfel ca vinul a parut mult mai delicat, mai acid si mai citric. Culoarea e intensa, limpede si stralucitoare, amintind de ceaiul verde. In nas se simte puternic o baza minerala, rece, de zid proaspat tencuit. Strat dupa strat apar apoi aromele, fine, de floare de soc, mar de vara si ceai amarui de sunatoare. In gura, atacul are un rest dioxid de carbon, ceea ce il face usor fizzy si-i da o impresie initiala vioaie si revigoranta. Corpul are o consistenta supla si eluziva, ca o libelula: da impresia ca ai prins-o de o aripa, ca la urmatoarea inghititura sa apara in alta parte. Se regasesc aromele amarui de sunatoare si mere de vara, completate de niste note mai dulci de flori de salcam si chiar ceva pepene galben. Aciditatea urca mult pe final, care apartine in intregime aromelor citrice, intepatoare, vibrante si racoritoare.
paste la cuptor cu carnati si sos de branza
contraeticheta Bauer
Este un vin foarte asertiv si direct, a carui aciditate si consistenta vibranta nu lasa loc unei mari diversitati de nuante. Aromele sunt discrete dar bine conturate, avandu-si fiecare un loc si rol precis, si nu evolueaza tare mult in pahar. Pe de alta parte, in ciuda paletei restranse de note, demostreaza o remarcabila constanta indiferent de temperatura de servire, functionand la fel de precis imediat scos din frigider ori lasat pe masa vreo doua ore.
Asocierea culinara a fost destul de curajoasa si riscanta. Pe de o parte, mineralitatea si finalul citric s-au potrivit nemaipomenit cu consistenta pastelor si a sosului de branza. Pe de alta parte aciditatea ridicata, impreuna cu cea de la rosii si de la ceapa prajita a dat ceva de furca stomacului meu. O sa incerc pe viitor asocieri mai contrastante, sa se puna in valoare reciproc -de exemplu cu peste afumat, ori cu raclette. Sau cu mamaliguta cu branza de oaie, de ce nu?
Vinul din Cluj 
Pingback: Decembrie rosu cu Bauer | Vinul din Cluj
Pingback: Viata secreta a Sauvignon Blanc-ului | Vinul din Cluj