Incredibil ce evolutie interesanta a avut acest Sauvignon Blac 2012 de la Crama Bauer. Asta primavara, in umbra pomilor de la crama, aromele erau verzi, crocante, acide. Apoi, in caldura din miezul verii, s-a mai copt si echilibrat, aromele au virat mai spre fruct, flori de camp, si aciditatea se mai temperase.
Pe unde o fi umblat in tot acest timp, sau ce-o fi facut, ramane un mister. Pentru ca alaltaieri, intr-o seara racoroasa de septembrie, parca se facuse chiar mai verde, mai crocant si zemos decat prima data. L-am servit ca la carte, la 12 grade, din pahar larg, si apoi l-am roti cu blandete sa se incalzeasca incet. Ardei gras verde, leustean, frunza de muscata, si o vaga adiere de pere de toamna au iesit din pahar. In gura e zemos, gustos, aciditatea ridicata e bine echilibrata si raspandita egal de-a lungul parcursului gustativ. Nici cand se mai incalzeste nu-si pierde din impetuozitate, ci continua neabatut pe aceeasi linie. Finalul e scurt, acrisor, usor mentolat. Zaharul rezidual e insesizabil, doar alcoolul incepe sa iasa usor in evidenta, dupa vreo jumatate de ora de stat in pahar.
Cumva, acest vin si evolutia lui surprinzatoare mi-a adus aminte de un proiect fotografic pe care l-am vazut cu ceva timp in urma: „The Secret Life of Fishes„. Artista insceneaza unor pesti situatii si scene de fotografiat, inainte de a-i gati si manca. Putem doar sa ne inchipuim cata minutiozitate, aplecare la detalii si umor extrem sunt necesare… Ciudat? amuzant? deplasat? eu zic ca e pur si simplu postmodern. La fel ca si vinul.