D’ale familiei. Hetei.
gomboti cu prune de toamna
Pe la noi, una din mancarurile-etalon ale toamnei este (sunt) galustele cu prune (zise gomboti ori knodels). De la sfarsit de august pana in mijloc de noiembrie, nu-i saptamana in care sa nu umplem casa cu mirosul dulceag-amarui. Cate case, atatea retete, asa ca veti putea gasi galuste mai moi, mai tari, cu aluatul bine strans ori abia lipit, cu prune crude ori fierte inainte, ori chiar cu prune uscate sau din compot, tavalite-n pesmet ori in zahar pudra… ori chiar in sirop de artar mai nou…
Se ia un castron de prune spalate bine, care si-au pierdut inocenta si samburele si se lasa putin la scurs, apoi se invelesc intr-un aluat de cartofi, de consistenta medie, care se strange la colturi in jurul prunei. Se fierb la clocot mic in multa apa, intr-o cratita larga, in loturi de cate zece, pana se ridica si plutesc deasupra apei. Cat timp sunt calde si bine scurse, se tavalesc in pesmet prajit cu putin zahar. Mie asa imi plac.
Se mananca neaparat in numar impar, mai mare decat trei. Nimeni n-a pomenit sa spuna „am mancat o galusca”, ori „doua galuste”, ci mai degraba „vreo doua-trei
portii”… Rezulta un preparat satios, cu o textura interesanta: elasticitatea aluatului fiert, impreuna cu moliciunea si zeama fructelor, si granulele fine de zahar si pesmet formeaza o masa completa si complexa. Nu e desert, nici gustare intre mese: tine loc de paine, de legume, si de dulce!
Evident, acest preparat satios, aspru si rustic prin excelenta nu merge cu nimic alaturi. Decat cu un vin pe masura: arome sanatoase de prune uscate si cirese amare, pelin amarui, o nota bine afumata ca de jar scormonit, si o textura aspra in gura: e Feteasca Neagra 2011 de la Familia Hetei, din Satu-Mare. Am aflat-o la targul de la Zilele Culturii Maghiare, si cumva m-am rabdat pana acum sa deschid sticla. E o Feteasca cu o corpolenta medie, tanini catifelati si neintruzivi, aciditate cam joasa si alcool cam sus. Nu dezvolta cine stie de complexitati aromatice, dar isi mentine consecvent linia simpla si curata de la inceput.
A fost o potrivire buna intre preparat si vin: consistenta aluatului a dat de lucru aciditatii, pesmetul a pus la treaba taninii, iar aromele de prune s-au intalnit la mijloc. Zaharul din pesmet a fost cam in plus, dar eh, asa-i in familie..
Familia Hetei 2011 Feteasca
Vinul din Cluj 