Amintiri despre un Pinot Noir
Crai Nou 2008
Obisnuiti ca din doua-trei inghitituri sa descifram un vin, dintr-o privire sa-l categorisim drept „lume noua” ori „stil american” ori „oxidativ”, ori mai stiu eu ce alta categorie, obisnuiti sa ni se ofere pe tava notele de degustare si „cartea tehnica” a unui vin de catre producator, iubitorii de vin in ziua de azi nu mai au rabdare cu sticlele pe care nu le cunosc, ori cu producatorii despre care n-au auzit ceva (de bine) in ultima vreme.
Prezentul ne guverneaza gusturile, iar preferintele se perimeaza nu in generatii ori ani, ci in luni ori saptamani. Daca n-a aparut nimic nou despre un producator ori un vin, ceva nu e in regula, ceva e suspect, au ceva de ascuns, ori n-au nimic nou.
As fi ipocrit daca as sustine ca n-am fost influentat niciodata in alegerea vinurilor de cele mai recente stiri, poze, noutati ori discutii. Inevitabil, avand un spectru al atentiei limitat (poate mai limitat ca multe animale), retinem ultimele 4-5 notiuni ori lucruri vazute, dintr-o categorie. Faceti un exercitiu: cate marci de pasta de dinti puteti insira spontan, pe loc? Va asigur ca nu mai mult de 7-8, desi probabil pe orice raft bine aprovizionat exista vreo 20… si acesta e un produs cu care venim zilnic in contact (chiar de mai multe ori pe zi 🙂 ) Cu atat mai mult in alegerea vinurilor (un produs care ne revine cel mai adesea sporadic in atentie), e necesara o actualizare periodica a informatiilor, ori o marca atat de binecunoscuta incat sa nu aiba nevoie de prezentare.
Nu mai auzisem de ceva vreme nimic despre producatorul Domeniile Franco Romane, apoi vazand sticla intr-un raft
Pinot Noir DFR
de la Crama Noastra, mi-am adus aminte de un articol mai recent citit pe blogul lui Dan. 28 de lei este un pret rezonabil pentru un mic exercitiu de memorie, asa ca am luat sticla de Pinot Noir 2008, din gama Crai Nou, varianta Terre Precieuse.
Si amintirile au inceput sa se intoarca. Mi-am adus aminte mai intai ca ma intalnisem cu acest vin -pe fuga- la standul DFR de la Vintest 2012. Apoi, cum as putea sa uit unul din rose-urile mele preferate de acum trei ani. Daca s-ar mai gasi, l-as mai incerca cu placere.
Sa revenim: acest Pinot Noir are nevoie cam de o zi ca sa se deschida complet. Culoarea e destul de tipica, transparenta si stravezie (se vad degetele care tin paharul), nasul e inchis si retinut la inceput, cam inexpresiv. Dupa o incalzire si aerisire energica, arata cirese negre, gem de macese, praf si pamant uscat, si ceva vopsele de ulei. Fin, subtil, diafan, fara nimic obositor. Fructul iese si mai mult in fata dupa inca vreo ora de aerisire, mergand spre visine din visinata. In gura e subtire si catifelat, cu consistenta usoara spre medie, abia imbraca cerul gurii. Textura fina ajutata de taninii foarte discreti completeaza aromele care si ele sunt mult mai discrete decat in nas. Pe langa macese si cirese amare mai apare si ceva pielarie veche si tabac. Aciditatea urca prea mult pe final, postgustul e de-a dreptul astringent, amarui.
Nu-mi dau seama in ce masura agricultura biologica (daca chiar a fost, asa cum scrie pe eticheta) si-a pus amprenta asupra vinului. Mie mi s-a parut simplu, curat, cu o oarecare complexitate, si usor dezechilibrat pe final. Nu ma pot opri insa sa ma intreb cum ar fi evoluat daca producatorul ar fi investit cativa eurocenti in plus pentru niste dopuri de pluta de calitate, in loc de Diam. Microoxigenarea cred ca i-ar fi adus un plus de finete, si ar mai fi temperat aciditatea.
A mers cu telemea veche si sarata, si pasta de masline.
Crai Nou Pinot Noir
Vinul din Cluj 
Crai Nou e una, Terre Precieuse e alta.
Dah, mi-am dat seama si eu de greseala abia dupa ce am publicat articolul. M-au indus in eroare etichetele: mai demult Crai nou era albastra, si Terre Precieuse era ca si asta….