Nu-mi fac iluzii ca cineva a remarcat absenta mea de mai bine de o saptamana de pe „meterezele” comentariilor si parerilor despre vin, cu atat mai putin ca vinosfera romaneasca a fost mai goala si mai saraca in acest interval de timp. Totusi, imi fac datoria si ma justific in acest prim articol dupa „comeback”, spunand ca realmente am fost ocupat. Nu ca acum as fi liber si lipsit de griji, insa parca a mai scazut putin presiunea si ritmul infernal sub care am lucrat saptamana ce a trecut.
Una din zile a aratat cam asa: trezit la 4 AM ca sa fiu la 5 in aeroport, avion spre Bucuresti, goana cu taxiul prin traficul de dimineata ca sa ajung inainte de 8 la birou si sa ma urc intr-o masina de firma, ca sa infrunt apoi pe cont propriu fluxul bucurestean de dimineata in drum spre autostrada A2, gonit pana la Braila, 5 ore de sedinta si curs, apoi refacut drumul inapoi spre Bucuresti pe o caldura greu suportabila (pentru un ardelean), o scurta plimbare de alungare a ametelii, si apoi lucrat pana la ore tarzii la o prezentare.
Pe langa lungile ore petrecute in variate mijloace de transport (avioane, autobuze, taxiuri, metrou, masina personala, masinile altora,
etc.) s-au suprapus o combinatie de termene-limita, discutii intense si decizii luate rapid, suficient cat sa puna la pamant cel mai optimist, hotarat si intreprinzator spirit. Psihologii isi pot face adevarate lucrari de doctorat despre comportamentul pasiv-agresiv, doar studiindu-ma dupa o astfel de perioada.
Dar sunt convins ca nu va spun lucruri noi, si ca fiecare a simtit la un moment dat pe pielea proprie limitele existentei corporatiste. Ideea e ca mi-a lasat extrem de putin spatiu pentru preocupari personale, inclusiv pentru degustari si scrieri despre vin. Vreo trei zile la rand nici macar n-am verificat statisticile blogului, sau ale paginii de FB. Si rusinea-rusinilor, in toata saptamana ce a trecut am deschis doar doua sticle… Ei, destul cu jalea si vaicareala, ca o degustare tot am reusit sa prind -evident, legata de un eveniment corporatist.
Eveniment care mi-a dat ocazia sa ma reintalnesc cu vinurile SERVE, cat si sa vad Clujul dintr-un nou unghi, de la inaltimea turnului BRD. Pe scurt, a fost vorba de o reuniune interesanta organizata de Camera Franceza de Comert si Industrie, la care am participat cu onor, iar in pauza mi-am clatit setea cu Sauvignon Blanc, Millenium Alb 2011 si Rose Vinul Cavalerului 2012. Cumva, vinurile astea au reusit sa-mi readuca zambetul pe buze pentru cateva ore, iar ceilalti participanti de-a dreptul ranjeau… 🙂
Am regasit cu placere Millenium-ul Alb 2011 -despre care vad ca a scris si George chiar zilele trecute. E gentul de vin care are o eleganta discreta, pe care-l poti invarti nonsalant in pahar fara sa-ti fie teama ca va mirosi pana la partenerul de conversatie. Ori ca nu vei mai fi in stare de nici un fel de conversatie dupa un pahar. Merge cam cu orice feluri de gustari si platouri se servesc la astfel de evenimente. Si paharul ramane gol la plecare.