Decat o Feteasca. Regala.

Intalnesc tot mai des oameni care „se ard”, după luni ori ani lungi de zile petrecute intr-un job ori proiect coplesitor , intr-o corporatie ori chiar intr-o institutie publica. Privirea lor e mata si nefocusata, iar ochii nu pot sta in acelasi loc mai mult de cateva secunde, avand o nevoie aproape compulsiva de a cauta ceva nou, ca antidot impotriva unei sfarseli generale. Cei care reusesc sa nu o ia razna complet dupa o astfel de perioada si sa devina niste zombi, evadeaza in tot felul de chestii copilaresti si excentrice: croiesc bijuterii artizanale, fac benzi desenate, imperecheaza trandafiri si orhidee, ori o iau pe carari exotice in cate un an sabatic.

Pentru acest gen de oameni, workaholici compulsivi, oprirea din activitate -orice activitate- e de neconceput, oricat de chinuitoare, obositoare si demotivanta a devenit. E un fel de love-hate relationship cu munca, care ii face sa piarda de regula o buna parte din obisnuintele si rutinele unui om „normal”.

Adica, sa fim seriosi: de multi ani n-am mai fost intr-o institutie oarecare (posta, directie financiara, primarie, etc) pe la mijlocul programului, doar dimineata devreme, ori cu cateva minute de inchidere asta in cazul fericit in care scap mai devreme; nu m-am plimbat cu un autobuz aproape gol; nu vad centrul orasului cu lunile, deoarece drumul spre servici duce prin alt loc; se deschid si se inchid magazine, restaurante si galerii fara sa apuc macar sa aud de ele…

E nevoie cateodata de o doza sanatoasa de rebranding mental, de reprogramare, de evadare. Ca pentru cei care ies dintr-o sectă: după ce mult timp te-ai fortat sa gandesti pe un anumit tipar, cu anumite obiceiuri valabile doar intr-un context anume si cu rutine doar de un grup restrans intelese, ai nevoie de o doza serioasa de gandire libera si neinhibata. Si de un pahar de vin bun. Să refaci legatura cu celelalte sfere ale creierului, sa citesti ce au gandit unii cu muntea mai libera, sa fantazezi.

Am gasit acum catva timp, in randurile celor de la Decat o Revista, un fel de Vineri pentru Robinsonul din mine. Un alter ego, de fapt o multime de alter ego-uri, pentru fiecare latura a caracterului meu, care gandeau si scriau cu o lipsa de inhibitii pe care n-am incetat s-o invidiez de atunci. Scriitura faina, texte inspirate, care apasa practic pe pedala sufletului si a umorului intelectual. Mai mult decat „viata la tara cu gaini si zarzavaturi bio”, avem nevoie de interactiuni intelectuale reale, de proza de calitate, de viziuni inedite asupra unor teme fumate de mult, de povesti de viata interesante, relatate captivant.

O vreme, mi-am luat doza periodica de destindere intelectuala, cumparand regulat revista, dar apoi incrancenarea a patruns chiar si aici. Si mi-am neglijat conditia fizica a mintii multe luni de zile, complacandu-ma in munca si vin, si justificandu-ma fata de mine ca simularcrul de creativitate pe care il practic, scriind note de degustare si jucandu-ma cu poze, tine loc de meaningful reading. Ei bine, mi-au ajuns cateva randuri citite din Fiecare om e o poveste, ca sa simt acut nevoia de a citi mult, si de a citi bine. Pentru cei care inca nu au incercat revista, le recomand sa inceapa cu acest supliment, si cu Omnivor. Victorios asadar, aflandu-ma in posesia a nu mai putin de cinci numere restante, m-am pus pe citit si devorat pagini si randuri pana la ore tarzii.

Dar m-am luat cu scrisul, si trebuia sa fie vorba si de un vin in articolul asta. Feteasca Regala 2012 de la Prince Stirbey este exemplul ideal al unui haos organizat, în care arome si texturi contrare coexistă și se completeaza foarte bine: ardei gras verde cu caise coapte in nas, flori amarui de sunatoare si petale de iasomie in atac, o aciditate ridicata si tipatoare cu un corp destul de dens, plin, cu textura fina si invaluitoare, si un final putin mentolat si intepator, gen coriandru.

Are marea calitate fata de alte Fetesti Regale (inclusiv fata de cea de la Stirbey din 2011), ca este mult mai cremoasa, onctuoasa (atat cat permite soiul), fina, fara sa aiba corpul acela fragil care parca se „rupe” in gura si trebuie sustinut de zahar din belsug. Altfel, e un vin ideal de o lectura captivanta intr-o seara torida. Nu uitat sa mai umpleti paharul dupa ce intoarceti pagina. Decat.