Ospitalitate banateana la Pivnitele Birauas
E greu de crezut ca la capatul drumului pitoresc ce leaga Timisoara de Lipova, ce serpuieste printre campuri interminabile de rapita si sate banatene dichisite ca de nunta, se afla un picior de munte. Odata ajuns calatorul in apropierea Muresului, se profileaza pe orizont culmile joase ale Zarandului. Acolo unde muntele ostenit se preda in sfarsit campiei, si ultimele valuriri ale terenului se pierd in imensitatea galbena, cateva mase stancoase se pot ghici sub solul bogat, formand niste mici inaltimi, la poalele carora este Minisul.
Minisul nu e o zona viticola nici atat de intesata de nume mari cum e Dealu Mare, nici atat de glamour cum e Dragasaniul, si nici macar atat de dinamica cum e Aiudul. Insa si acolo se intampla lucruri, chiar de ceva vreme, asa ca am profitat de o intamplare care m-a adus prin acele frumoase locuri ca sa vizitez un loc ale carui vinuri mi-au atras atentia cu ceva ani in urma: Pivnitele Birauas, la Ghioroc. Daca va aduceti aminte, scriam cu cateva luni in urma despre un Cabernet, si un Pinot Noir, si acum am ajuns la locul facerii lor, ca sa zic asa.
Locul dezarmeaza un vizitator prin imbinarea simplitatii cu tehnologia, prin prin potrivirea ambiantei rustice cu eleganta, si mai ales prin acea pedanterie si atentie la detalii, specific banateana. De departe curtea larga pare o combinatie intre un teren de golf si un muzeu al satului, datorita peluzei bine intretinute, si a unor cladiri in stil traditional, reconstruite cu materialele originale. Abia apoi se observa via, ordonata la milimetru, relativ recent replantata, care inconjoara micile casute, dand ritm peisajului.
Crama propriu-zisa este captusita cu lemn pe dinafara, incat arata ca un sopron, iar inauntru contine toate cele necesare vinificarii: desciorchinator, presa pneumatica, tancuri de fermentare, instalatie de imbuteliere si etichetare, inclusiv un alambic gradat de productie germana, pentru tuica de tescovina… si o mica sala de degustare chic.
Pivnita butoaielor se afla in cladirea invecinata, unde sub niste mici bolti dorm vreo 16 baricuri, cu Cabernet si Pinot Noir. In vie este deocamdata numai Cabernet, iar Pinot Noir-ul este cumparat de la un vecin, atunci cand strugurii se ridica la calitatea dorita.
Intrarea in pivnita se face printr-o asa zisa sufragerie, care e de fapt o adevarata sala de receptii, decorata cu mobilier din lemn masiv si sticlarie de cristal, care ar putea face de rusine multe restaurante cu staif. Iar mica terasa ofera o priveliste frumoasa asupra intregii vai a Muresului. Totul luceste de curatenie, si se simte amprenta aceea a pedanteriei, a mandriei banateanului pentru gospodaria sa.
Dupa cum spuneam mai sus, pe cele 4 ha cultivate au doar Cabernet, momentan plantatie tanara. Am admirat insa randurile de sticle vechi, existand aproape toti anii de recolta din 2004 incoace. Lucru de admirat pentru o crama asa mica, caci efortul de a pastra si de a pune la dispozitia clientilor vinuri din cel putin 5-6 ani diferiti nu e de neglijat, si multe dintre cramele mari nu pastreaza astfel de colectii.
Cabernet Sauvignon Pivnitele Birauas
Am avut ocazia sa iau cu mine o proba de baric din Pinot Noir 2012 (2013 nu s-a facut), si am degustat-o pe nerasuflate indata ce am ajuns acasa: culoare mai inchisa si densa, anticipand un vin destul de extractiv; lipseste acea transparenta stravezie specifica Pinot-urilor burgunde, dar acest lucru cred ca e un specific al regiunii, pentru ca la fel de colorat e si cel din vecini, de la Wine Princess. Nasul livreaza ceea ce promite culoarea -fruct dens, in special cireasa amara, cu aparitii ocazionale de macese, cu o intensitate spre medie, care devine usor mai expansiva dupa ce se incalzeste paharul. In gura are o consistenta de postav, moale si flexibil, insa cu o oarecare asprime, data de textura care are inca o usoara rigiditate. Taninii sunt moi , inca verzi, inteapa destul de puternic gingiile, echilibrati de extractul si rotunjimea fructelor, si de aciditate. Postgustul e lung, afumat, cu cuisoare si mai ales lemn dulce.
Pinot Noir Birauas
E un Pinot Noir cu personalitate, care zic eu ca si-a cam terminat stagiul militar in baric, si ar trebui lasat la vatra, adica la sticla. Mi-a placut consistenta aromelor si constanta lor in nas si in gura, si unitatea de stil a acestui Pinot Noir. Asa ca l-am procopsit cu o mancare sanatoasa, de inspiratie banateana: mamaliguta la cuptor, cu straturi de cas, telemea si rondele de oua fierte. Au mers impreuna zeiss, ca Banatu-i fruncea…
Vinul din Cluj 
Toate bune insa autorul articolului ar trebui informat ca regiunea in care se afla aceste crame se cheama Crisana si nu Banat…ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu e la capatul drumului care uneste Timisoara de Lipova.
Felicitari pentru dorinta de-a urma TRADITIA locului dar si pentru bucuria de-a realiza un VIS la cotele cele mai ridicate . Un vin de calitate premiat si apreciat de toti specialistii, dar mai ales de toti consumatorii.Felicitari familiei Birauasi pentru frumosa performanta , pentru daruire si bucuria reusitei. Cu pretuire.
Intr-adevar, o performanta si o reusita frumoasa, si multa ospitalitate
„zeiss” merge si povestioara ta fermecatoare… cu vinul…
Frumos loc! 🙂
Da, e o oaza de altceva..