Un vin la care am intarziat
Degustand acest vin, pe indelete, in trei seri de-a randul, am avut distincta senzatie ca am intarziat, ca am ajuns cu o clipa prea tarziu. Ca momentul esential tocmai s-a consumat in lipsa mea, ca am pierdut ce era mai bun. Ca artistul tocmai si-a cantat solo-ul, si am prins abia refrenul.
Este vorba de un Pinot Noir invechit frumos, din 2006 de la Pivnitele Birauas din satul Ghioroc. Regiunea viticola este Minis, dar vinul poarta IG Dealurile Zarandului, si mentiunea „vin de stanca” -asemanare izbitoare cu „stonewine-ul” lui Balla Geza. Vecini, nu?
vin Pivnitele Birauas
Pivnitele Birauas este un mic producator din satul amintit, avand doar cateva hectare, lucrate in familie, pe care cultiva Cabernet, Pinot Noir si Burgund. De ultima data de cand am auzit de acest producator, vorba s-a mai raspandit, ajungand chiar si prin paharele unor cunoscuti sommelieri… de gasit insa, se gaseste la fel de greu: la crama, ori in doua restaurante, unul in Arad si altul in Oradea. Asa cum ii sade bine unui vin local.
Sarind cu vorba direct la vin, e un interesant exemplu de Pinot Noir care s-a invechit frumos. Dupa opt ani a dobandit o culoare aramie inchisa, cu bordura terra cotta destul de lata, pastrandu-si transparenta si limpiditatea. S-a deschis destul de greu, avand nevoie de aerisire serioasa, si cand spun serioasa, inseamna cam o noapte.
culoare de Pinot Noir invechit
In prima seara, nasul a fost inchis si abrupt, lasand doar niste fire de arome de ardei copt si o urma de cirese. Aciditatea inalta dar liniara domina gura pana in postgust, unele note de piele veche si cirese supracoapte fiind aruncate ici si colo ca pe un portativ.
In a doua seara partitura se inbogateste, vinul capata voce, arata arome de gem de macese, de piele uzata, de mobila veche, pastrand aceeasi aciditate inalta, pe un corp subtire, eteric. In a treia seara nu mai apar arome noi, ci cele existente capata profunzime, tonuri noi, se mai usuca si se aspresc, iar alcoolul ramane perfect integrat, insesizabil.
Mentionez ca nu am decantat vinul, de frica sa nu se rasufle, dar poate nu i-ar fi stricat o aerisire mai energica; in rest l-am pastrat pur si simplu in frigider, cu dopul original (cam scurt).
N-as putea sa spun cand a fost momentul optim de consum al acestui vin. Cert e ca a trecut, abia. O saptamana in urma? o luna? anul trecut? Cine mai stie… vinul mi-a lasat acea senzatie ca nu a spus tot, ca n-am auzit toata melodia, ca undeva candva ar fi fost ceva mai mult… e o senzatie cumva frustranta, dar frumoasa. A fost un dialog ca intre gentlemani, si am inteles ca nu trebuie sa insist, ca audienta mea s-a terminat si valetul imi arata politicos usa. Nu-i nimic, acum ca cunosc casa, curand voi cere o audienta Cabernetului 2004…
Pinot Noir Birauas 2006
Vinul din Cluj 
Pingback: Ospitalitate banateana la Pivnitele Birauas | Vinul din Cluj
„Viile Pivnitelor Birauas rodesc pe locul pe care odinioara Domeniile Dohnanyi, au creat un Vin, care a devenit celebrul “ Vin de Stanca “,cunoscut in Franta si in Imperiul Austro Ungar inca din 1890.”
dupa cate am citit
Posibil sa fie asa, dar nu am gasit mai multe detalii, si nici sursele acestor informatii.
Pingback: Cabernetul peregrin | Vinul din Cluj
vin de stanca medaliat – suna ca naiba, sincer 😀
Asa-i? Si nici eticheta nu e cine stie ce. Dar continutul sticlei e cu totul altceva…
Eticheta e foarte rafinata! Nu toata lumea apreciaza extravaganta publicitara.
Este simpla si discreta, intr-adevar.