Vinurile Kendall-Jackson
Saptamana trecuta am avut ocazia sa ma intalnesc cu vinurile de la Kendall-Jackson. A fost de fapt o reintalnire, deoarece le mai intalnisem, in urma cu multi ani, chiar pe teritoriul lor natal. In ciuda cifrelor de vanzari impresionante (Chardonnay-ul lor Vintner’s Reserve este de ani buni cel mai bine vandut din America), abordarea lor in vie si crama este mai degraba apropiata de boutique winery.
In California natala, Kendall-Jackson cultiva vie in terroir-uri diferite -atat pe pantele abrupte ale muntilor, cat si in 
apropierea brizelor sarate ale Pacificului. Se folosesc din plin de accentele diferite puse in vinuri de aceste terroir-uri diverse, cupajand nu doar soiuri diferite, ci si vinuri din acelasi soi dar din colturi opuse ale Californiei -lucru permis de legile americane.
Toate acestea le-am aflat in cadrul evenimentuluiorganizat la Hilton Athenee-Palace, unde mai multi iubitori ai vinului au avut ocazia sa deguste sase dintre vinurile acestui producator, prezentat de Sergiu Nedelea: Sauvignon Blanc 2010, Chardonnay 2010, Pinot Noir si Merlot 2008, Shyrah si Cabernet Sauvignon 2007.
Sauvignon Blanc-ul este de fapt un mic asamblaj cu Semillon 5% si Chardonnay 2%, lucru care se simte dupa ce vinul apuca sa se dezvolte in pahar; pe langa notele specifice verzi si crocante, aciditatea ridicata ii permite sa etaleze arome coapte de mango, lytchee si papaya, fara sa para dezechilibrat. Chardonnay-ul este construit pe un schelet robust si onctuos; lemnul ii da greutate si bogatie, insa are nevoie de mai mult timp sa se deschida. Daca temperatura nu este cea corecta, aromele risca sa inghita aciditatea si domine gustul.
Pinot Noir-ul a avut nevoie de cel mai mult timp in pahar sa se deschida, inca cine a avut rabdare a fost rasplatit cu note fine si subtile de eucalipt, in completarea celor de cirese si curmale; un postgust putin atipic, dulceag, aduce a coca-cola. Merlot-ul m-a cucerit prin evolutia frumoasa in pahar si amploarea gustului; chiar si dupa o ora de rotiri in pahar, inca se mai dezvoltau note noi. Contributia unor mici procente de Cabernet si Malbec l-au ajutat sa capete mai multa corpolenta, ca sa echilibreze aromele bogate; taninii nu sunt invazivi, ci pun in valoare un postgust prelung, de capuccino si toffee.
Veteranii de varsta din aceasta degustare au fost Shyrah-ul si Cabernet Sauvignon-ul. Primul a nascut destul de multe discutii, deoarece parea un Pinot Noir mai condimentat: pe sub tonuri fine de fructe rosii se simteau niste note mai profunde de pamant, frunze uscate si piele. Condimentele specifice au aparut abia in postgust, delicat si fragil, caare a completat cumva impresia de Shyrah atipic. Cabernetul are la randul sau niste contributii de la putin Cabernet Franc, Merlot si altele. Mai dur si aspru, din cauza unor tanini ca niste cowboy, are un gust de friptura in sange, deliciul carnivorilor.
Pentru preferintele mele personale, cel mai bine s-au potrivit Sauvignon Blanc-ul si Merlot-ul. Importatorul ne „ameninta” ca vom vedea mai des aceste vinuri prin restaurante, lucru care li se potriveste, fiind niste vinuri care cer preparate pe masura.
Vinul din Cluj 
Pingback: A doubtful American Chardonnay « Vinul din Cluj
Da, SB si M sunt niste vinuri deosebite. N-am inteles de ce Ch-ul este punctat atat de bine.
Cred ca e o combinatie intre „moda” Chardonnay-ului de acum vreo 10 ani, combinata cu preferinta publicului respectiv pentru aromele bine conturate -ca sa nu spun excesive- si cu lipsa unor alternative gustative serioase.