Nachbil Trei Gratii, 2009
E un vin care mi-a luat trei zile ca sa-l beau. Nu pentru ca ar avea vreun defect, ci pur si simplu nu se indeamna la curs pe gat in jos intr-o veselie, in ciuda texturii fine si catifelate care il caracterizeaza.
Cupajul Trei Gratii de la Nachbil din 2009 contine ca soi majoritar Pinot Noir, ajutat de niste Merlot si Cabernet Sauvingon. O alegere a proportiilor mai rar intalnita, care face dificil de incadrat acest vin intr-o categorie comuna: nu este nici usor si fructat, nici masiv si corpolent, nici zvelt si elegant, nici aspru si obscur.
De asemenea, nici evolutia in pahar sau bogatia aromatica nu este 
spectaculoasa. Abia deschis, nasul are niste fructe rosii blajine -cirese de mai, visine. Apoi capata oarecare consistenta, fructele se mai coc, apar niste prune, ceva arome mai adanci pamantii si lemnoase. Am incercat sa-l ajut putin cu aeratorul, lucru care a grabit oarecum procesul, fara sa adauge complexitate si intensitate. In gust, lemnul se simte mai pronuntat, exprimat fin cu niste arome de macese si frunze uscate.
M-a atras la acest vin contrastul interesant intre texturi. Exista o catifelare care invaluie gura, consistenta si ampla, ajutata de taninii foarte fini; apar apoi ici si colo niste asperitati de aciditate -ca niste damburi pe o campie. Practic, limba navigheaza pe aceste suisuri si cborasuri fara efort, purtata de meandrele naturale ale „reliefului” gustativ. E un vin pe care-l tii in gura si nu-ti vine sa-l inghiti, care bucura mai degraba simturile tactile decat cele gustativ-olfactive.
Din acest motiv n-am incercat vreo combinatie culinara, care ar fi putut sa denatureze „peisajul” acesta pastoral. E adevarat, trebuie putina rabdare si dispozitie ganditoare -lucruri pe care nu le intalnesc prea des. Asadar, m-am bucurat de aceasta plimbare catifelata.
