Zece printi
Cum se numeste o combinatie intre balul de absolvire a liceului, si intalnirea de zece ani? Se numeste o verticala de vinuri Prince Matei. Incepand de la junele 2008, abia iesit de pe bancile celor patru ani de „educatie” la baric si sticla, pana la veteranii generatiei ’98, plus cativa profesori Magnum, a fost o lectie deschisa de toata frumusetea.
Doar cei de la „facultatea de vinuri” Vinarte, sectia Prince Matei, puteau sa puna la dispozitie o asemenea reuniune. Pentru cei mai putin familiarizati, Prince Matei este o serie de vinuri din Merlot 90% si Cabernet Sauvignon 10%, facuta aproape fara intrerupere din 1998 (cu exceptia anului 2005), in podgoriile de la Zoresti din Dealu Mare. De pe cele aproximativ 140 ha se vinifica cam 40-50,000 sticle anual, de pe un terroir argilos-calcaros cu vie replantata dupa 1990. Reteta vinului nu s-a
schimbat din 1998 incoace: aceeasi proportie de Merlot si Cabernet, aceeasi maturare la baric timp de 12 luni urmata de odihnirea la sticla inca 2 ani. Aceasta constanta si consecventa le-a castigat notorietatea de care se bucura, si un loc binemeritat in meniul multor restaurante si firgidere particulare.
In general, astfel de degustari sunt o adevarata fereastra deschisa in timp, permitand iubitorului de vinuri sa faca o sectiune aproape stratigrafica prin evolutia unui vin: terroir-ul, varsta viei, factorii climatici ai anului respectiv, modul de maturare si de imbuteliere, mana vinificatorului, etc. Dupa cunostintele mele, in Cluj a fost prima editie a unui astfel de eveniment, si de aceea am fost cu atat mai entuziasmat, citind pe rupte recenziile intamplarilor similare de aici, aici si aici. Din punct de vedere al organizarii, gazda evenimnetului a fost localul Piano Cazola, un spatiu cu o tenta artistica, foarte potrivit pentru astfel de manifestari. Ne-a ghidat printre vinuri in mod magistral, si a avut rabdare sa raspunda tuturor intrebarilor, sommelierul Stelian Stefan.
2008 este cel mai tanar la cei abia patru anisori impliniti, pe care ii arata culoarea violeta, intensa; coacazele si prunele verzi domina nasul si gustul, iar aciditatea ferma este acompaniata de tanini vivace;
2007 are o culoare mai asezata si un gust cu tanini rotunzi si fructe coapte -visine, mure; aciditatea este mai retinuta si completata de un postgust dulceag;
2006 este cel mai baubil, o adevarata imbaiere a simturilor: cremos si catifelat, are totusi fermitate si masivitate, aciditate echilibrata perfect de astringenta si arome, postgustul nu dezamageste. Este preferatul meu;
2004 are o bordura caramizie pronuntatasi un miros cam volatil, domina fructele bine coapte, chiar macerate; apar si niste condimente in postgustul cam scurt;
2003 -in ciuda culorii aparent evoluate, mirosul prezinta multa tinerete si prospetime: visine verzi, ardei gras, frunza de nuc; gustul in schimb vireaza spre nuante cam gemoase, cu viraje spre condimente;
2002 este caramiziu inchis dar clar la culoare; se deschide greu, obtuz si prafuit: iarba uscata, praf, cutie inchisa; gustul este plin inca de tanini activi si elastici, postgust amarui;
2001 -750 ml: prima sticla a prezentat probleme de dop; a doua s-a deschis greu si a ramas lemnos si rigid, cu astringenta ridicata pe final;
2001 -magnum (1,5 l) a aratat foarte prezentabil, ascunzandu-si bine varsta. Cirese amare, cacao si niste vanilie compun aromele, iar finalul vireaza spre amarui;
2000 -750 ml: deja intram in subsolul pivnitei, culoarea a pierdut mult din intensitate si consistenta; taninii abia simtiti stau alaturi de cirese amare, mure si piele; senzatie generala gemoasa;
2000 -magnum (1,5 l) s-a prezentat aromatic ca si fratele mai mic, doar cu niste tanini mai bine conturati, care pun in valoare mai bine aromele;
1999 vine din mileniul precedent cu un nas initial tacut, care apoi se deschide surprinzator in arome intepatoare de branza mucegaita (Gorgonzola), piele tabacita, anason. Catifelat, moale si invaluitor, nu are practic postgust ci se pierde incet printre gingii;
1998 este descarnat si scheletic, a pierdut orice aroma si scheletul de astringenta este abia umplut cu ceva arome de ardei copt, praf si metal.
Ca sa-mi exprim preferintele: 2006 este o bijuterie de vin, la fel de rar de gasit ca o perla ovala; 2003 e fain prin contrastul intre nasul tanar si corpul copt si plin; 1999 este ca si prietenul ciudat si cu apucaturi bizare, pentru care ai o slabiciune inexplicabila.
Ca sa inchei cu o critica constructiva: as fi preferat niste pahare pe masura vinurilor prezentate, nu din cele cu buza groasa si rotunjita; mai multe „dotari” specifice la mese -apa, picuratoare, gustari, si nu in ultimul rand, o ora mai „tanara”, deoarece dincolo de mezul noptii papilele se straduiesc sa ramana treze si nu mai dau atentia cuvenita vinurilor.
Vinul din Cluj 
Pingback: Vinuri vechi | Vinul din Cluj
Pingback: Vinarte pentru toata lumea | Vinul din Cluj
Pingback: Cu ce am inecat Craciunul « Vinul din Cluj
Pingback: Sfarsitul unor sticle magnum « Vinul din Cluj
De pe 20 ha se vinifica 40000-50000 sticle de Prince Matei anual. Toata plantatia de la Villa Zorilor are 140 ha. Va multumesc si eu tuturor pentru cuvintele frumoase si pentru prezenta voastra la aceasta verticala Prince Matei !
Multumesc pentru precizare; intr-adevar, e cam ciudat sa scoti doar 50,000 de sticle de pe 140 ha!
Adresez si eu multumiri catre Vinarte,pentru eforturile facute in timp pentru a oferi vinuri „spectacol” si pentru investitia in calitate.Multumesc Mihai Oprea pentru aprecieri si pentru interesul constant in lumea vinulului , pentru timpul oferit si dedicarea pe care o ai.Multumesc Bogdan Raul pentru ca faci parte din cei care sustin vinul,calitatea si pastreaza sus stindardul meseriei de sommelier.Si nu in ultimul rand multumesc tuturor celor care au ales sa petreaca seara in compania Prince Matei si sa interactioneze cu noi.
Multumirile mele lui Costel Cainamisir pentru invitatie,Multumesc Printilor pentru seara minunata si nu in ultimul rând UN Mare Multumesc lui Stelian Ștefan,o persoana care in tot ceea ce tine de ospitalitate este o adevarata bibliografie.Am învățat enorm de la el(nu doar in seara respectiva) si drept dovada mă înclin in fata lui.Respecte Stelian si de așa oameni ducem lipsa!!!!!
Cred ca s-a auzit pana in Bucuresti 🙂
Terroir argilos-calcaros nu exista. Poate sol 😉
Corect. Si solul face parte din terroir 🙂