Scurta povestea cu masa de Ajun: a continut toate cele necesare si cateva preparate nouvelle, cantitatile au fost la limita de sus a aceptabilului, cu un pas inspre exces, gustul a fost din gama „ca la mama acasa”, iar atmosfera …la fel. In mai putin de patru ore, zece oameni am reusit sa murdarim o cantitate apreciabila de farfurii si tacamuri, sa umplem de pete si firimituri fata de masa, sa vorbim toti deodata incontinuu, si sa transferam din recipiente in stomacuri continutul frigiderului, cu un elan demn de o cauza mai buna.
Un astfel de efort din partea falcilor si dintilor are nevoie de un suport lichid, astfel ca am beneficiat de urmatoarea aliniere de sticle:
–welcoming drink: palinca de Ardeal, produsa in Ardeal dupa o reteta din Ardeal, buna pentru pofte ardelenesti. Pruna curata, 52 de grade regulamentare, arzatoare dar nu puturoasa..
-la gustari reci: Sole Feteasca Regala 2011, Cramele Recas –sec dar suficient de aromat ca sa fie si pe „intelesul” amatorilor de demi, destul de teapan ca sa inmoaie niste jumari si caltabos, piftie si salata de vinete, dar nu se urca la cap si nici nu amareste gura;
-la friptura mare: Prince Matei Merlot 2008, Vinarte -un vin prea cataclismic pentru fragedul purcel mort mult prea tanar, taninii entuziasmati au trecut prin fibrele moi ca burghiul prin polistiren. Masa a fost salvata de carnatul fript, care a tinut piept onorabil vinului si i-a dat timp purcelului sa se balaceasca in niste sos gras ca sa nu-l doara arsura taninilor si a aciditatii;
-la cozonaci: Muscat Nectar de Transilvania 2011, Liliac Winery -ovatiile si laudele aduse acestui vin s-au apropiat periculos in intesitate de cele aduse cozonacilor (care sunt superlativi, da?) riscand astfel sa creeze o ruptura intre generatii si o criza in familie. Pentru a nu pune in pericol celula de baza a societatii, am argumentat respectuos ca 2011 a fost un an bun pentru vin, pe cand cozonacii au fost superlativi in fiecare an de ‘mzshpezeci de ani incoace, asa ca nu este loc de comparatie 😉
In loc de incheiere, ma felicit ca am reusit sa fac o seletie care sa placa gusturilor largi si sa creeze armonie, inclusiv celor care inca ma mai intreaba „cine-s astia de fac asa etichete tipatoare? ca pe vremea mea se citea clar soiul….”