E admirabil cum acest Nectar poate incapsula atatea arome. Este crescut pe dealurile domoale din nordul Transilvaniei –Lechinta– pe o panta ferita de vanturi reci, avand ca vecini o padure si o faneata. Contrar numelui –Liliac– care sugereaza o zburatoare nocturna, acesta este un vin solar, care a condensat caldura soarelui in adancul boabelor de struguri prin culegerea tarzie, si a pastrat-o de-a lungul lungii perioadei de uscare pe pat de paie, batut de vanturile iernii. Boabele de Muscat Ottonel, alese cu grija, cu toata tineretea lor au acumulat o multime de zahar si arome in 2011 pe care le-au transmis licorii aurii cu irizatii verzui.
Am avut ocazia sa-l degust asta primavara la sfarsit de mai, cu ocazia vizitei facuta la crama Liliac. Se simtea inca tineretea in vin, precum si timpul scurt scurs de la imbuteliere, insa aprecierile vizitatorilor au fost de la elogioase in sus. Mi-am cumparat apoi o sticla, pe care am pus-o la loc ferit in raftul de vinuri, si am privit-o in fiecare zi inchipuindu-mi cu se impletesc si se adancesc aromele. N-am planificat un moment anume pentru deschidere, ci pur si simplu am stiut ca a venit timpul sa-l deschid, drept care a stat in prealabil o zi in frigider.
Desi poate parea destul de evident, tin sa spun ca o astfel de sticla nu se bea dintr-o data. Si ar fi pacat, pentru
ca rezista foarte bine in frigider chiar si doua saptamani, si se imbogateste pe zi ce trece cu subtilitati si intorsaturi de arome. Intelegerea lui este un proces, si depinde in aceeasi masura de temperatura de servire, cat si de starea de spirit si de deschiderea spre experiente senzoriale noi. Pentru ca nectarul de fata se simte prin toti porii -vizual, olfactiv, gustativ si tactil- inunda papilele si trezeste ganduri pacatoase ce se consuma in doi…
Intr-o zi miroase a miere salbatica de rozmarin si lavanda, ceara de podele si pergament, in alta zi este un cos de fructe dulci -piersici coapte, sirop de gutui si mango, iar in alta zi poate sa fie mai inchis, mergand spre patiserie, foietaj si biscuiti. Aciditatea este vioaie si improspateaza papilele, inviorand aromele somnoroase; daca e bine racit, pot sa apara chiar nuante exotice, citrice -lamaie zaharisita, coaja de mandarina. Senzatia in gura nu este greoaie, dar are o anumita onctuozitate si catifelare care face limba sa leneveasca, buzele sa se intredeschida si degetele sa bata usor pe marginea paharului.
Ca si recomandari culinare, vinul acesta se consuma ideal in doi, cu lumina stinsa.
Pingback: Cu ce am inecat Craciunul « Vinul din Cluj
Pingback: Liliacul de vineri seara « Vinul din Cluj