Liliacul care zboara ziua
Am parcurs cam in 2 ore cele peste 1000 de viraje care despart Clujul de Reghin si Batos pe DN 16 -una din cele mai frumoase portiuni de sosea din Romania: drumul urca si coboara si serpuieste printre nesfarsitele dealuri domoale alte Podisului Transilvaniei, prin sate bogate, imprimand exact viteza necesara ca sa faca condusul placut, dar totusi lasand la vedere toata abundenta acestor locuri: dealuri manoase, holde trase cu liniarul, cirezi si turme, livezi. La capatul drumului asteapta insa premiul celui care are rabdare sa numere virajele: viile de la Batos ale Cramei Liliac.
Arealul viticol Lechinta este atestat documentar inca din sec. XIII, si se intinde aproximativ intre orasele Bistrita la nord si 
Reghin la sud, si cuprinde o zona de altitudine mijlocie, cu dealuri impadurite, influentata de apropierea fata de Muntii Rodnei si Muntii Calimani. E o zona cu multe de vechi traditii romanesti, dar si cu o mostenire culturala puternica de la sasi si maghiari. In acest areal, compania austriaca AMB Holding a decis sa „descalece”, prin achizitia unor suprafete care in prezent se ridica la 50 ha de teren -38 in Batos, jud. Mures si 14 in Vermes, jud. Bistrita-Nasaud.
Liliac reprezinta primul brand de vinuri lansat de aceasta companie in Romania, si din multe puncte de vedere reprezinta un experiment, un pariu si o viziune. Un experiment, pentru ca se joaca cu vinuri rosii si vinuri de desert intr-o zona cunoscuta pentru vinuri albe seci; un pariu, pentru ca au impus de la inceput standarde de calitate foarte inalte, care vor merge doar in sus; si o viziune, pentru ca vor sa faca cunoscut peste hotare numele de Transilvania prin altceva decat suveniruri ieftine cu dinti insangerati, si vinurile locale prin altceva decat demidulci vrac la 2 euro litrul.
Provocarile nu au lipsit si nu au fost putine: incepand de la destelenirea terenului si acomodarea unor soiuri noi pe aceste plaiuri, introducerea unor noi tehnici de vinificare, asigurarea calitatii, apoi cele juridice legate de achizitia de teren si managementul activitatii, pana la obstacolele oricarui brand tanar care intra pe piata si trebuie sa se diferentieze. Toate acestea au putut fi depasite si intoarse in favoarea lor prin munca staruitoare a unor oameni dedicati: Alfred Michael Beck, directorul AMB Holding si cel care a avut inspiratia sa cumpere primele hectare de vie, Willi Opitz, oenologul cu o viziune contra curentului si o gandire outside the box, si Ioana Micu, managerul cramei, care a facut lucrurile sa se intample din vie si pana in sticla.
In momentul de fata crama are capacitatea de 100,000 de sticle, planurile fiind ca pana in 2016, prin extinderea suprafetelor
plantate si a capacitatii de procesare, volumul sa creasca la 350,000 de sticle; aceste cifre vor pune Crama Liliac in liga producatorilor de dimensiune medie, mai ales ca vor aloca peste 40% din productie exportului. Din punct de vedere al conceptului produselor, acestea vor fi vinuri in gama medie si premium, acoperind atat soiuri traditionale, cat si cele internationale, sub sloganul „Transylvania has never tasted more alive” (sau „Bloody good wines” -cel neoficial).
Toate acestea le-am aflat chiar din gura „autorilor” acestor idei si planuri, in cadrul vizitei organizate la crama. Dupa saptamani lungi de vreme londoneza (a se citi nori si ploaie monotona, intrerupte de …ploaie torentiala), vremea a tinut cont de planurile micului grup de vizitatori, organizand un cer albastru si nori pufosi impecabili, numai buni de fotografiat in timpul unei plimbari prin vie. Caci pe langa vizualizarea inoxurilor stralucitoare si a baricurilor tacute din crama, nici o vizita nu e completa daca via nu e luata la picior pe drumul prafuit cu soarele-n cap, simtind in nas aerul si vantul locului: intr-o parte, fan proaspat cosit si stupi de albine, dincolo de coama un lan de grau intinde spre cer antenele verzi, in stanga mici „pui” de Sauvignon Blanc, de abia un an, isi etaleaza mandri cele trei-patru frunze cat un ban…
Aproape de paduricea din varful dealului se afla o mica „loja” de lemn destinata panoramei asupra satului si viilor si degustarii vinurilor cramei. Aici am avut ocazia sa reintalnesc mai vechile cunostinte din 2011 –Merlot roze, Feteasca Alba, Feteasca Regala, si Sauvignonul Blanc proapat „decorat cu niste medalii. Vinurile albe sunt vinificate intr-un stil care poate fi sumarizat in sintagma new wines from the old world -vinuri usoare, suple si acide, cu o amprenta aromatica curata si vivace, in care accentul este pus mai degraba pe prospetime si lejeritate decat pe intensitatea si persistenta notelor. Gama aromelor incepe de la delicatii boboci de trandafir si iasomia Fetestii Regale, prin merele verzi si limetele Fetestii Albe, pana la perele suculente si iarba uscata din Sauvignon Blanc. Sunt vinuri racoritoare chiar si servite mai calde, se simte izbucnirea viilor tinere in puseuri de aciditate si mineralitate, ajutate de arome verzi, si alcool tinut in limita a 12-13%. Nu pot sa spun inca in ce masura exprima terroir-ul locului, insa cu siguranta vor satisface gurile avide de vinuri curate, seci si acide.
Dintre noutati, am incercat un Chardonnay cu Pinot Gris, proaspat cupajate si inca odihnindu-se in baricuri; vinul are deja o rotunjime si consistenta, cu arome de banana coapta, cocos si miez de paine, iar aciditatea n-a avut de suferit. Sauvignon Blanc Private Selection 2011 are o alta consistenta decat fratele de dinainte; este recoltat de pe parcele cu vie mai matura, lucru perceptibil in aorme: fructe coapte, ierburi aromate -rozmarin, anason, contopite intr-un corp fin si dens, cu aciditate subtila.
Vinurile rosii sunt niste oaspeti noi pe aceste plaiuri, care se pare ca devin repede „de-ai casei”. Cupajul de Feteasca Neagra
si Merlot 2011 a mai capatat rontunjime si echilibru de cand il gustasem in februarie, insa culoarea a ramas la fel de violeta si intensa. Aromatic, puncteaza elementele clasice de cirese, visine si prune, cu niste condimente -telina, cimbru- incadrate intr-o textura destul de aspra, cu tanini persistenti. Ceea ce face acest vin deosebit sunt niste note persistente -in nas si gust- de ceara de albine, migdala prajita si fum- in conditiile in care vinul nu a fost baricat deloc. Merlot 2011 Private selection este prima expresie de sine statatoare a acestui soi in aceasta regiune -si in Transilvania, din cate stiu. L-am degustat la jumatatea sederii in baric, 3 luni, ceea ce i-a imprimat note profunde de ciocolata amara, praf de cacao si curmale. Totusi, lemnul n-a acaparat vinul pe de-a-ntregul, pentru ca visina si pruna verde caracteristice Merlotului sunt bine exprimate; vinul este inca schimbator si nehotarat, mai are nevoie de putina „scoala” la butoi si sticla. L-as vedea lansat abia in primavara viitoare.
Producerea Nectarului de Transilvania, ultimul vin degustat, incepe in niste „tuneluri” de uscare. Aici, strugurii de Muscat, culesi manual si alesi boaba cu boaba, isi iau o binemeritata vacanta de vreo 3-4 luni, pe care o petrec intinsi pe rogojini de trestie in randuri suprapuse, bine aerisiti de vantul dinspre vest. In urma acestei uscari lente, se obtine aproximativ 10% din cantitatea initiala de must, extrem de bogat in zahar, care este apoi vinificat si fermentat in baricuri; oprirea fermentarii se face prin trecerea in cuve de inox si racire rapida, pentru a nu pierde aromele.
Daca ne-am opri la analiza vizuala si olfactiva, s-ar putea zice ca e un vin alb sec si proaspat, atat de verde si stralucitoare e culoarea, departe de nuantele madeirizate ale altor vinuri dulci; nasul e imbatator, cu gutuie, mango verde, flori de tei si lamaie zaharisita, avand vivacitate si prospetime. Gustul e o crema racoritoare, aciditatea mentinandu-se surprinzator de bine, contributia baricului se simte fin, prin note de nuca si aluna spre final. Se gaseste in butelii de 500 ml, dar ar putea fi la fel de bine pus in sticlute de parfum, pentru ca o mica doza din el poate inmiresma o incapere intreaga.
Daca alti lilieci sunt fiinte timide care iubesc intunericul, Liliacul de la Batos e prieten cu lumina zilei, cu razele portocalii ale apusului si cu caldura inmiresmata a fanului si padurii de pe dealuri.
Vinul din Cluj 
Pingback: Hainele noi ale Liliacului | Vinul din Cluj
Pingback: In hora Liliecilor | Vinul din Cluj
Pingback: Din nou in atelier. Crama Atelier | Vinul din Cluj
Pingback: Liliac Rose 2012 | Vinul din Cluj
Pingback: Liliacul cel batran « Vinul din Cluj
Pingback: Liliacul de vineri seara « Vinul din Cluj
Pingback: Liliac, Nectar de Transilvania 2011 « Vinul din Cluj
Pingback: Parfumul Transilvaniei capturat în sticle | impresii din lumea mare
Felicitari acestui nou brand si Ioanei Micu. Fac o treaba buna!
Excelenta as zice, tinand cont ca sunt abia in primii ani.