Anul trecut pe vremea asta, un eveniment mi-a atras atentia si a prilejuit o prelunga si placuta intalnire cu colegii bloggeri de vin: lansarea primei editii a vinurilor M1.Crama Atelier. Daca va mai aduceti aminte, atunci tema articolului era schimbarea la fata a Cramei Murfatlar, prin metamorfozarea dupa mai multe incercari intr-o creatie noua, cu concept si vinuri de sine statatoare, ce pastrau in comun cu firma-mama doar arealul geografic.
Cantine de Nicolai -lansare M1. Crama Atelier
Ca un fapt divers, in acele saptamani era o adevarata inflatie de lansari de vinuri si crame, cu Liliac Winery, Villa Vinea, Jidvei si altii disputandu-si atentia si gurile blogger-ilor si a altora mai seriosi din vinosfera romaneasca. Atat vinurile M1.Crama Atelier cat si evenimentul au fost la inaltime, restaurantul Cantine di Nicolai, gazda si preparatele fiind in armonie cu tema si stilul vinurilor: indraznete, avantgardiste, in ton cu trend-urile lumii, dar pastrand puternice radacini locale. Anumite extravagante ale conceptului au fost iertate, data fiind calitatea indiscutabila a majoritatii vinurilor, restul fiind o chestie de gust pana la urma…
Desi din pacate n-am mai avut ocazia sa ma intalnesc cu aceste vinuri (distributia in tara s-a lasat asteptata, ca sa spunem asa…, plus zvonurile despre unele vinuri care ba se epuizasera, ba mai erau disponibile…) am ramas cu o impresie pozitiva, de lucru facut ca lumea. Asteptarea generala era ca urmatoarea recolta sa confirme standardele inalte setate chiar de ei, si sa duca conceptul mai departe. Iata ca ocazia s-a ivit sa trec in revista reeditarile ori adaugirile la aceasta colectie de vinuri, despre care auzisem deja cateva lucruri interesante -de la lansarea propriu-zisa de luna trecuta desfasurata la Constanta.
Pentru publicul bucurestean (permanent ori temporar) au organizat inca o mica serie de intalniri, cea de fata avand loc la Libraria Bizantina, cea mai inedita locatie unde am asistat pana acum la o degustare -poze de epoca, carti, icoane chiar… Punct bun: audienta voit restransa, 12 persoane, atmosfera conviviala …punct slab: vesnicii intarziati.
Deci vinurile, cu notitele „la cald”, necenzurate:
Sable Noble alb 2012: Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Chardonnay, Riesling, in proportiile stiute, 14% alcool, 25000 sticle, imbuteliat in Ian 2013. Nas intens floral-fructat, iasomie, salcam, ceai de tei si corcoduse coapte, cu o baza acida citrica. Mai corpolent decat 2011, cu aciditate mai joasa, textura medie spre grasa, final cumva amarui, gen macris si leurda, ierbos.
Sauvignon Blanc 2012: era programat de lansare in toamna 2012, dar nu s-a ridicat calitativ. Imbuteliat in Ian 2013, 14.2% alcool. Nas iute si verde, cu telina, vrejuri de fasole si o aroma retinuta de socata. Corp suplu, textura medie, aceleasi arome verzi, vegetale, si un final aspru, calcaros. Alcoolul e cam sus, sesizabil imediat dupa turnarea in pahar.
Arezan 2011, Feteasca Alba si Regala in proportii egale. Nas interesant, cu o combinatie citrica-florala: limeta, iarba de primavara, miez de mandarine si flori de cais, de intensitate scazuta spre medie, cu notele citrice iesind in fata. In gura are un atac intens, cu pere, mandarine si pepene galben, iar apoi aromele cad repede, ramanand aciditatea inalta, astringenta. Finalul e surprinzator de lung, mineral, ca nisipul fin. Un vin interesant de urmarit.
Pinot Gris 2011: 14.5% alcool, cam 3900 sticle. Nas volatil, cu alcool inalt, arome discrete de fan si garoafe. Corp consistent, preponderent cu fructe galbene, samburi de caise, struguri. Final asezat, lungime medie, o vibratie metalica.
Chardonnay Leat 2011, 14 luni de baric, 14% alcool. Nas la intensitate ridicata, domina banana supracoapta, pepenele galben si pastaia de vanilie. Dupa o aerisire buna, ar si note de nuci prajite si paine neagra. Corp sub asteptari, cu arome insufient asezate, aciditatea inalta in atac si reapare pe final, pregnanta. Postgust prelung, persistent, cu lamaie zaharisita si susan! De urmarit spre sfarsitul anului. Un extraordinar vin de gastronomie.
Rose Sable Noble 2012: Cabernet 70%, Feteasca Neagra 30%, 13% alcool. Capsuni,capsuni, merisoare, capsuni, sirop de capsuni. Aciditate suficienta, dar aromele sunt cumva siropoase, guralive. Nu ma pot abtine sa spun ca vinul asta imi aminteste de o telenovela: nu te poti dezlipi del, desi nu stii de ce-ti place. Nu ca m-as fi uitat vreodata la telenovele. Pe bune.
Rose Leat 2012, Cabernet 60%, Feteasca Neagra restul. 13.5% alcool, 10945 sticle. Nas discret si destul de complex, cu cirese albe, mere ionathane, capsuni. Corp de consistenta supla, atac mediu, usor dulceag, o oarecare nota confiata, inlocuita apoi de o nota minerala, fina. Echilibrat si retinut in postgust, merge spre trandafiri si rosii uscate. Alcoolul e bine tinut sub control, ascuns sub aciditate. Are valente gastronomice, pe parte de gustari calde de exemplu.
Arezan Rose Feteasca Neagra 2012, 14.5% alcool, cam 5000 sticle. Culoare usor peste medie ca intensitate, de un violet deschis si rece. Nas distinct, de merisoare uscate, masline negre si prune proaspete, scazut spre mediu ca intensitate. Corp bine echilibrat, cu aciditatea tinuta sub control de aromele bine subliniate, cumva seci, lipsite de extract. Postgustul e destul de scurt, zmeuriu, acid.
Sable Noble rosu 2011, Feteasca Neagra 50%, restul Cabernet si Merlot, baricat 14 luni in stejar nou romanesc. Pregatit sa inlocuiasca vechea gama hibrida Sable Noble 3 hectare. Nas tanar, impulsiv, cu multe visine coapte, masline negre si ceai negru. Corp in curs de structurare, cu puseuri de aciditate iesind din amalgamul de arome de fructe rosii si tanini bine subliniati, verzi. Postgust cu urme clare de baric -lemn afumat si pasta de ardei. Un vin de urmarit in anii viitori.
Amprenta Muscat Ottonel 2011, dulce. Nas destul de discret aromat, fin si eteric, dar bine inegat. Corp sustinut bine de aciditate, nu lasa deloc senzatia de siropos si greoi. Foarte suplu si vivace, are un postgust surprinzator de proaspat si racoritor.
In general, mi se pare un progres fata de anul trecut, chiar daca nu pretind ca inteleg complet conceptul gamelor de produs, si nu rezonez neaparat cu mesajul. Calitatea vinului e indiscutabila, si dincolo de asta sunt chestiuni de gust. Vreo doua-trei vinuri as vrea sa le urmaresc evolutia peste cativa ani, deoarece promit o turnura interesanta. Vom vedea ce mai iese din Atelier.
Pingback: Confesiune: imi place Murfatlar | Vinul din Cluj
Pingback: Limbajul criptat al Chardonnay-ului | Vinul din Cluj
ati putea spune ca leat 6500 roze este peste cel din 2011 ?
Au fost ani diferiti si asta se reflecta in vinuri, deci e dificil de comparat. Totusi, 2012 mi-a placut mai mult.