Liliacul cel batran
vin rosu
Sunt 300 de articole, dar cu siguranta au fost mult mai multe vinuri degustate si descrise in aceste 17 luni de cand populez vinosfera cu gandurile si pozele mele. Daca la inceput ponderea o aveau vinurile albe, cumva in decursul timpului preferintele si scrierile mele au migrat hotarat catre vinurile rosii. Iata ca acest articol oarecum aniversar s-a nimerit sa fie despre un vin care intr-un fel metaforic puncteaza si el un moment aniversar: se poate face Merlot de calitate in Transilvania.
Dupa cum punctam si intr-un alt scurt text, anul 2012 a fost aproape efervescent pentru vinurile provenite din zona Transilvaniei, readucand in atentie aceasta zona are a ramas destul de mult timp tributara imaginii unui singur producator, si a unor idei preconcepute legate de potrivirea doar cu vinurile albe. In anul de amintire s-au intaplat trei lucruri importante: producatorul amintit s-a lansat intr-o campanie de schimbare a imaginii pe termen lung prin noi game si prin colaborarea cu un cunoscut consultant strain, lucru care va schimba raporturile de forte pe termen lung, chiar daca rezultatele din prezent sunt ezitante. In al doilea si al treilea rand,
Merlot din Transilvania
am urmarit lansarea abitioasa pe piata a doua noi crame, localizate in acelasi areal viticol din judetul Mures. Este vorba de Villa Vinea si Liliac Winery. Ambele au in comun mai multe elemente: actionariat strain, suprafete noi plantate cu cele mai bune clone din soiuri internationale, o diversitate de soiuri, si abordari inedite in vinificatie. De asemenea, ambii producatori au adus soiuri rosii, intr-o zona care a reprezentat pentru mult timp apanajul vinurilor albe.
Vinul de fata este „decanul de varsta” ca sa zic asa de la Liliac Winery, in masura in care se poate vorbi de varsta unor vinuri de pe o vie aflata la a treia sau a patra recolta. Merlot Private Selection 2011 este unul din cele doua vinuri rosii aflate in portofoliul acestui producator, avand un frate mai „tineresc” sub forma cupajului de Feteasca Neagra – Merlot 2011. Am avut ocazia sa-l gust prima data in cadrul vizitei de primavara trecuta de la crama, sub forma unei mostre din baric; atunci s-a prezentat interesant, desi inca departe de a fi echilibrat si cu lemnul integrat. Dupa aproape un an de la acel moment, curiozitatea m-a impins sa deschid sticla cu eticheta eleganta, intunecata si discreta.
Este un Merlot moale, echilibrat si aromat, avand o surprinzatoare flexibilitate la temperatura de servire, si cu alcoolul bine integrat. Culoarea este ciresie, cu pronuntate vinisoare purpurii. Nasul este inca tributar tineretii fructelor, cu multe visine coapte, ceva samburi de cirese amare si prune de vara. In planul secund se simte evident influenta lemnului, sub forma unor tuse afumate si amarui. Nefiind deosebit de complex, are o buna intensitate, care nu se pierde chiar si dupa ce sta o ora in pahar. Corpul are o densitate spre medie, cu o textura inca aspra in care se simt ceva tanini ca un pietris fin, compensata de aromele bine definite de fructe. Aciditatea putin cam ridicata este bine mascata sub influenta baricului, care lasa in gura un strat gros de arome de nucsoara si praf de cacao. Finalul nu are cine stie ce intensitate si complexitate, insa este suficient de lung ca sa lase o impresie de persistenta, si chiar ceva picanterii (paprika?).
Lechinta vin rosu
Am decis sa duc un pas mai departe experimentul, si m-am jucat putin cu un aerator din sticla, modelul cu balon si cu spirala, care are avantajul de a doza cantitatea turnata in pahar. Acesta a avut darul de a „energiza” vinul, care a scapat imediat de orice urma de asprime si greutate, si a capatat ceva din prospetimea mustului. Aceasta deschidere fortata insa ii rapeste cumva din complexitate sii ii scurteaza abrupt postgustul. E o unealta buna de servit la targuri, sau pentru invorat un vin mai aspru si obtuz, insa pentru un vin din 2011 e cam mult.
aerator de sticla
- aerator pentru vin
Este aceasta cea mai buna exprimare a Merlotului? cu siguranta ca nu, insa arata ca lucrurile se pot face si altfel, si ca barierele pot fi impinse mai departe, cu putina staruinta. Pe masura ce via se va mai maturiza si se va obisnui cu zilele lungi cu ceata din Podisul Transilvaniei, sunt convins ca vom descoperi laturi noi ale acestui soi. Si de ce nu, si ale altor soiuri rosii -eu abia astept sa gust un Pinot Noir de Lechinta.
Vinul din Cluj 