Pregatiri de Sarbatori cu o Feteasca aureliana
Printre ultimele cumparaturi (care par ultimele, dar nu sunt), curatenie, liste, ales cadouri si gestionat program de vizite in urmatoarele trei-patru zile, am gasit timp sa-mi „fac mana” (mai bine zis limba) pentru vinurile de la mesele obscen de imbelsugate ce vor veni. Asa ca am ales din rastel un vin pe care doream indraznet dar nu excesiv, corpolent dar nu greoi si destul de spicy cat sa mentina apetitul treaz pentru vinurile din zilele viitoare: o Feteasca Neagra (nu stiu de ce se nimereste intotdeauna ca Feteasca e solutia de compromis) din 2008 de la Aurelia Visinescu din gama Artisan.
Feteasca Neagra Aurelia Visinescu
Din experientele anterioare cu aceste vinuri, impresia generala era de vinuri „lucrate”, de o complexitate voita si atent construita, unde locul fiecarei arome era studiat, iar lemnul de stejar avea un loc de cinste intre instrumentele aflate la dispozitia oenologului. Vinurile rosii, cel putin le-am incadrat in categoria personala „de aerisit bine” deoarece au nevoie de ceva timp sa se deschida. Unele, chiar si dupa o aerisire generoasa, au ramas ” excesive” la capitolul tanin si arome lemnose.
Artisan Feteasca Neagra
Aceasta Feteasca Neagra din 2008 mi-a reamintit despre fumusetea unui vin care s-a maturat bine si care nu e baut prea devreme. Ca sa incep cu impresiile, vinul asta intrat in perioada optima de consum si va mai ramane acolo inca vreun an. Si-a scuturat taninurile verzi, aromele amarui si dezechilibrul dintre aciditate si arome. Ce a ramas? un vin catifelat, echilibrat, in care primeaza integrarea aromelor cu lemnul. Nasul incepe discret si ramane retinut pana la final, cu note de cappuccinno, prune uscate si visine din compot. Acestea se regasesc fidel si in gura, cu o pronuntata tendinta „gemoasa” tinute in echilibru de o aciditate discreta. Corpul e mediu ca si consistenta si are o textura destul de fina pe palat, taninii sunt bine rotunjiti insa mai pastreaza o oarecare amareala. Spre postgust vinul incepe sa gada in gura, aromele de fructe dispar cam repede iar locul lor este luat de un mestec de cafea si esenta de rom.
Este un vin care a devenit echilibrat si se exprima frumos; complexitatea nu e punctul forte ci integrarea buna a lemnului si alcoolului, care puncteaza exact cat e nevoie. Nimic spectaculos pe masa alaturi de vin de dat asta.
Vinul din Cluj 