Racitoare pentru sticle
Servirea vinului si a bauturilor in general la temperatura corecta este o provocare in aceste zile. In scenariul cel mai des intalnit pentru consumatorii casnici, sticla sau sticlele parcurg un drum de la punctul de aprovizionare (supermarket, magazin) pana acasa, unde ajung fie in frigider, fie direct pe masa. Aceasta ultima situatie ridica cele mai multe probleme; ce te faci cad vrei sa bei/servesti musafirii cu bautura abia cumparata, care a apucat sa se incalzeasca pe drum (sau n-a fost racita deloc)? Sau ca sa reformulez intrebarea, cum se poate aduce rapid o bautura la temperatura optima de consum, in cel mai scurt timp?
Evident, temperatura de consum difera intre bauturi: bere, vin alb tanar, vin spumant, vin rosu corpolent, etc. Putem presupune cu toate acestea, ca linii generale: berea trebuie bauta cat mai rece (sub 5 grade), vinul roze sau alb sec sub 10 grade, iar vinul mai corpolent (fie alb sau rosu) cam la 14 grade. De asemenea, consumatorul obisnuit poate nu dispune de termometru adecvat, astfel ca poate aprecia temperatura bauturilor in mod empiric: berea e la temperatura buna cand iti raceste mana cu care o tii; vinul sec alb sau roze trebuie sa abureasca bine paharul, iar vinul mai corpolent nu trebuie sa abureasca paharul ci doar sa raceasca usor marginea de sticla.
Avand stabilite aceste minime repere, revine intrebarea referitoare la intrumentul folosit. De obicei, avem la dispozitie patru optiuni, in ordinea puterii: congelatorul sau lada frigorifica, frigiderul, frapiera sau castronul cu gheata, si racitorul de vin.
Congelatorul este ideal pentru bere, dar total nepotrivit pentru vinuri, deoarece coborarea brusca a temperaturuii poate dauna structurii vinului -accentueaza prea tare aciditatea. In plus, racirea poate sa nu fie uniforma. Mai simplu, bere=da, vin=nu. Frigiderul asigura o racire ideala, uniforma, atat pentru bere cat si pentru vin. Singurul si marele dezavantaj este ca dureaza minim 2 ore sa scada temperatura. Fara a intra in grafice si scale de inertie termica, frigiderul va scadea temperatura unui recipient cam cu 2-3 grade pe ora, asa ca faceti singuri calculele.
Racirea cu gheata in frapiera sau alt recipient incapator este aproape la fel de rapida ca si introducerea in congelator (ceea ce de fapt chiar se intampla, la o scara mai mica). Viteza de racire depinde de fapt de cantitatea de gheata, care depinde de marimea recipientului. Trebuie luat in considerare si numarul de sticle puse la gheata; intr-o frapiera incape maximum o sticla de vin sau doua de bere. In lighean sau castron… depinde de ambitia fiecaruia. Este valabila aceeasi atentionare ca si pentru congelator, aceea ca racirea poate sa nu fie uniforma (pentru o sticla de vin cu gatul lung, de exemplu).
In fine, un alt instrument care rezolva cumva dintre inconveniente este racitorul. Acesta este practic un invelis din plastic, de diferite forme, care contine capsule cu agent termic lichid sau gel. In prealabil, se introduce in congelator pentru cateva ore pentru a ingheta suficient. Cel mai convenabil e sa fie tinut tot timpul in congelator, cu exceptia intervalelor de servire.
Racitoarele au niste avantaje clare: racire destul de rapida (pentru o sticla normala), nu distruge eticheta si contraeticheta, si are un aspect mai elegant. Pe de alta parte, dezavantajele ar fi: incape doar o singura sticla, asa ca e nevoie de mai multe racitoare; tocmai datorita racirii rapide, capsulele se incalzesc la fel de repede, asa ca trebuie reintroduse periodic in congelator; invelisul de plastic ascunde eticheta, care nu poate fi citita (si admirata) in timpul servirii.
In viziunea mea, combinatia ideala de servire a unui vin/unei beri reci este: tinute la frigider vreo 2-3 ore, apoi scoase si expuse pentru servire in racitor, unde sticla se va reintroduce periodic pentru mentinerea temperaturii pe durata servirii. Acum putem sa stam linistiti si sa savuram bautura, si o lectura pe masura.
Vinul din Cluj 