Salata de castraveti cu iaurt si Feteasca Regala
Chestia asta e atat de usor de gatit, incat mi-ar fi rusine sa numesc reteta randurile de mai jos. De fapt, o sa prezint procesul de
pregatire mai mult ca o pedanterie personala decat ca niste instructiuni stricte de urmat, pentru ca o poza cu rezultatul finit e destul de descriptiva, iar cei cu o oarecare imaginatie a gustului pot sa-si inchipuie senzatia si aromele doar privind imaginea. Sunt convins ca poate fi (si este) abordata in mod sistematic: cu cantitati bine definite in loc de „cam atat”, masurate cu instrumente nu cu varful lingurii, intr-o ordine predefinita in loc de aruncate de-a valma. De asemenea, sunt convins ca unii apreciaza astfel de ghiduri pas cu pas prin mancaruri. Dar rezultatul va fi acelasi din punct de vedere estetico-gustativ, asa ca prefer varianta scurta si libera.
Sticla sta deja de cateva ore in frigider, asa cum ii sade bine unei fete cuminti cu nume regal. Vreo doua-trei maini de castraveti din cei cornisoni stau infrigurati in chiuveta, in toata nuditatea lor alba-verzuie dezbracata de orice coaja. O ridiche cat un morcov se da mare pe langa ei, ca i-au ramas cateva urme de coaja rosie care au scapat de mana cu cutitul.
Printre tocatul mararului si al celorlalte ierburi, dopul de pluta a parasit deja stransoarea severa a gatului sticlei, eliberandu-se de povara lichidul proaspat, cu miros de pajiste inflorita si coaja de portocala. Paharul se abureste pana sus, dar totusi se vad picioarele zvelte si nesigure cu care vinul imbratiseaza marginea de sticla subtire. Verific din ochi eticheta: scrisul monocrom cu litere de tipar pare sever si anost la inceput, dar textura frumoasa a hartiei si imaginea castelului o face mai placuta ochiului. Simpla, eleganta, minimalista si utila -exact ca si salata care ma asteapta in castron. Un pahar pe gat pentru curaj, caci urmeaza taierea ingredientelor.
Cu mineralitatea ampla si cuprinzatoare inca pe laturile limbii manuiesc lenes cutitul, incercand sa-mi dau seama de unde vin intepaturile usoare pe gingii -as putea jura ca este o mica urma de tanin in completarea aciditatii echilibrate, si a aromelor de corcoduse si mar de vara din cel fainos. Intre timp rostogolesc in castron micile prisme alte castravetilor si ridichei tocate, impreuna cu un manunchi de marar, usturoi si cimbru. Lipseste verisoara menta, dar nu s-a nimerit prin casa.
Al doilea pahar mi-a ridicat o noua intrebare -finalul e de grapefruit sau portocala? Poate sosul de iaurt din care tocmai am gustat mi-a deviat papilele -o cutie de iaurt, jumatate de smantana, sare si piper, batute bine cu o furculita. Aici e loc de variatiuni nesfarsite: ulei de masline, zeama de lamaie, nucsoara, coriandru, chiar si curry. La fel de bine pot intra si lucruri solide in sos, si anume cuburi de telemea, capere, feliute de sunca. In spirit de fronda, eu am adaugat …peste afumat (rupt in fasii, fara pic de ceremonie).
Cele doua componente -sosul si vegetalele- se asambleaza prin invartire cu lingura pana 
devin inseparabile, in timp ce al treilea pahar de Feteasca Regala Clasic Jidvei 2011 lamureste lucrurile: culoare galben verzuie intensa si stralucitoare, miros discret dar cu note bine definite de citrice si flori de camp, gustul dominat de o mineralitate ampla, de piatra de rau, care domina gura lasand putin loc pentru ceva note de fructe in parg, iar finalul e mediu si persistent, citric. O Feteasca Regala supla si vioaie, fara pic de rest de zahar, a carei mineralitate si note citrice o fac sa semene mai degraba cu un Sauvignon Blanc de la antipozi. Ce pierde insa la capitolul tipicitate castiga prin prospetime si asertivitate. Nota cumva rustica de corcoduse din gust e compensata prin finalul fin citric. 4 dopuri.
N-am incercat si alte vinuri din aceasta noua gama de la Jidvei (care inlocuieste vechea eticheta Premiat), insa mi se pare o miscare buna de clarificare a portofoliului de produse. Gama Clasic nu se compara cu Ana si Maria, vinurile „de mai sus” realizate de Marc Dworkin, insa sunt un bun punct de plecare. Mai ales ca la pretul de 14 lei (in supermarket) sunt un best-buy.
Cat despre salata de castraveti cu iaurt …s-a terminat!
Vinul din Cluj 
Pingback: O jumatate de duzina de vinuri mai mult sau mai puţin interesante | Printre Vinuri
Sa-ti traiasca menotsitorul!! Asa se uita la tine cand ai venit de la targ? In alta ordine de idei, asa e pe la targuri, lumea multa, aglomeratie si eu spun de fiecare data ca ce degust la targ este sa imi fac o impresie generala, ca in rest nu ai nici o sansa sa intelegi ceva din vinuri. Si e pacat pt. ca unele chiar merita sa le intelegi mai pe indelete, dar macar am ceva idei pentru viitor! Imi pare rau ca nu ai prins degustarea de la Vinarte eu m-am dus cum s-a anuntat la microfon, obisnuit fiind cu alte dati cand se termna vinul in 5 minute .:)
Exact, e un fel de tzatziki ardelenesc, insa n-am vrut sa-i spun asa ca sa nu supar adevaratii cunoscatori.
Eu sincer am ramas foarte placut surprins de FR Clasic. E adevarat, vinul e imbuteliat in urma cu doar 3-4 luni, deci ar trebui sa fie in forma maxima, n-a apucat sa se degradeze pe raft.
In plus, daca in Auchan (na, c-am zis) e 14 lei, se poate gasi in mod sigur si cu 10-11.
Asta e un fel de reinterpretare de Tsastiki..:))
M-ai facut curios cu privire la Feteasca de mai sus. Ana si Maria sunt monstruos de scumpe pentru ce ofera.
Interesant daca au mutat calitatea si pe gamele entry-level.
Pai de ce sa nu zici? Faci reclama la Auchan?..Lasa, sa stie omul de unde sa il ia…
Si eu apreciez vinurile mai austere si acide in detrimentul celor bombastice si fructate, daca Jidvei schimba macazul calitatii pe gama respectiva avem o varianta stilistica diferita la cele de la Recas, ceea ce este ok.
Dar sa asteptam sa vedem daca va „confirma”…Recas a confirmat de mult…
Pana acum Auchan aveau o oferta mizerabila de vinuri (in schimb excelenta la bere), asa ca n-am vrut sa-i laud pana nu vad consecventa 🙂
La Jidvei cred ca terroir-ul le impune sa faca vinuri mai acide si minerale, pe cand la Recas au mai multa libertate, …si mai multe drojdii 🙂
Oricum, daca Jidveiul confirma orientarea spre calitate si in gama asta, jos palaria!
Daca procesul de consultanta a lui Marc Dworkin nu se rezuma doar la gamele premium, o sa aiba si Jidvei o groaza de drojdii si artificii tehnice in curand…:) M-as bucura si eu sa fie asa.
Pana acum din cei trei „grei” Murfatlar sta cel mai bine, parerea mea, bazata pe ce au scos pana acum si pe preturile care le cer pentru vinuri.