Niste beri reci
Cand in casa sunt 27 de grade, iar afara cu zece mai mult, a bea ceva racoritor nu este doar o optiune, ci o necesitate. Si oricat am incerca noi (iubitorii de vin) sa argumentam ca nimic nu se compara cu un roze acid si rece, tot o bere isi face treaba mai bine si mai repede. De ce? fara sa intram in detalii chimice, cred ca e responsabila combinatia intre aroma acrisoara-amaruie, bulele de dioxid de carbon si nivelul scazut de alcool. Evident, berea respectiva trebuie sa fie rece. Cat de rece? Pai …cat de rece se poate.
M-am bucurat de accesul nesperat la o oferta larga de tipuri de bere in Auchan; se desfasura ceva de genul „saptamana berilor internationale”. Inghesite pe cateva insule stateau zeci de feluri de bere, la doze si sticle, de la 250 ml pana la 1.5l, cam de pe toate continentele populate. Eu am ales opt dintre ele, din tari diferite. Cu unele ma mai intalnisem, altele au fost complet noi.
–Maisel’s Weisse Kristall e o bere 100% din grau, din Bayreuth, Germania (pentru interesanti, e orasul lui Wagner). Fina si
cremoasa, cu gust de paine proaspata si spuma groasa, cu consistenta de bezea. Desi pare satioasa, merge usor pe gat in jos;
–La Cagole din Marsilia, Franta contine un ingredient surprinzator -orezul. Perlatia fina si spuma de juma’ de deget o fac o bere pentru mademoisselles, care o vor gasi mai acrisoara si cu gust mai plin decat un spumant ieftin;
–Birra Moretti din Italia imi aduce aminte de o veche reclama de la TV din anii ’90, cu unchiul simpatic de pe eticheta care se racoreste cu o halba, fara sa-si dea jos palaria. Asa si este la gust, un lager old school: culoare galben pal, perlatie marunta si persistenta, spuma doar cat trebuie sa-ti ramana pe buza de sus, gust fin ca o crema de capuccinno, cu o amareala discreta pe final;
–Oranjeboom, din Olanda evident, incearca sa replice gustul puternic amarui combinat cu o perlatie abundenta si intepatoare al berilor clasice olandeze. A iesit o bere generica, acidulata si nu prea, cu spuma care cade repede si gust acrisor. La o posta in urma fata de Grolsch (precizare: am locuit timp de un an in Enschede, orasul unde se fabrica Grolsch, pe care am baut-o cel putin zilnic, astfel ca aceasta este pentru mine etalonul unui lager clasic olandez);
–Estrella Dam: o bere din Barcelona e la fel de buna ca o paella din Campulung. Gustul vag dulceag, mai degraba lenes si statut, are un oarecare puseu de aciditate, insa pur si simplu nu-i iese. Perlatia dispare destul de repede si spuma la fel. Ar merge la o mancare picanta, insa exclus ca si bere racoritoare;
–Samuel Adams, Boston Lager, din Massachussets, USA. O reintalnire dupa multi ani, pe care am asteptat-o cu mare nerabdare. Americanii au si beri bune, bine ascunse si greu de gasit in marea de apa colorata numita Bud Light, Coors Light, Miller, etc. Cand locuiam in New England, Sam Adams era cea mai europeana dintre berile locale, asa cum Boston este cel mai european oras de pe coasta de est. Culoarea este faina de tot, aramie stralucitoare ca a unui ibric nou de exemplu, cu irizatii maronii de chihlimbar. Gust plin, de malt prajit usor si discret caramelizat, bogat si persistent -paine neagra, seminte de floarea-soarelui, nuca verde. Perlatia nu e atat de abundenta pe cat mi-ar fi placut, insa spuma e persistenta si densa, frumos mirositoare. O bere pe cinste, buna si rece, buna si mai calda.
Vinul din Cluj 
Daca nu ai gustat inca Kilkenny draught de la Irish pubul care cred ca se cheama O’ BEER, merita si aceasta.
Astea au fot toate beri cumparate de la supermarket, cele din baruri sunt altceva. Am gustat Kilkenny anul trecut, chiar in Irlanda, si cred ca i se face o nedreptate fiind in umbra surorii mai mari Guiness. Ma bucur sa aud ca se gaseste la noi, si chiar la draught…
Cata dreptate ai!