Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Stirbey reloaded


Daca e miercuri seara, e degustare la Crama Noastra in curtea Centrului Cultural Francez, iar daca e o dupamasa torida de sfarsit de iunie, e musai o Cramposie rece, cum numai herr Bauer stie sa faca. E deja a patra oara in acest an cand ma reintalnesc cu „echipa de productie-promovare-distributie” a cramei Prince Stirbey, adica cu Raluca si Oliver Bauer, si cu vinurile acestui producator. Superstitiosii vor gasi vreo semnificatie astrala in aceasta cifra, corelata cu caldura de afara poate, insa eu cred ca e de bun augur, mai ales ca ultimele doua intalniri au fost la Cluj.

Departe de a deveni o rutina si obisnuinta, fiecare dintre aceste evenimente a reprezentat o premiera, si a adus ceva nou din punct de vedere al vinurilor prezentate. Sa facem o scurta rememorare si trecere in revista, inainte de a diseca noutatile: in aprilie, fiind pentru prima data la restaurantul Ginger, am intalnit proaspatul Rose 2011, impreuna cu o suita intreaga de frati mai mari -Merlot 2004, Cabernet 2008, etc. A urmat escapada din mai de la Dragasani (din nou o premiera personala), unde am gustat din  Novacul si Negrul 2010, impreuna cu o colectie de Cabernet si Sauvignon Blanc; in nici trei saptamani la Bruno in Cluj (prima degustare oficiala Stirbey in Cluj), am inhalat plin de curiozitate Cramposia 2011.

De data aceasta, elementul de noutate a fost prezenta pentru prima data la „serialul” degustarilor de la Crama Noastra, iar in materie de vinuri a fost Feteasca Regala 2011. Conform spuselor lui Oliver, anul 2011 a fost destul de dificil pentru producatorul din Dragasani (contrar unor opinii care il califica drept „sublim” si „exceptional”), iar acest lucru s-a resimtit in special in vinurile albe. Aceasta Feteasca Regala a avut o fermentatie mai dificila ca in alti ani, astfel ca nivelul de zahar a ramas peste limita care l-ar califica drept sec. Deoarece filozofia Stirbey este de a lasa vinurile sa se exprime altfel in fiecare an, nu s-a incercat corectarea nivelului de zahar prin interventii in timpul vinificarii.

Astfel, vinul se bucura de un nivel sanatos de 6-7 grame de zahar, lucru care nu-i dauneaza deloc, ci contribuie la echilibrarea aromelor si aciditatii. Nasul e destul de amplu si intens (in comparatie cu Cramposia, sa spunem), cu notele obisnuite de iarba si citrice, dar si cu elemente mai coapte si dulci, de caisa si mere de vara. Aciditatea domina corpul si se simte fin in toata gura, cu o senzatie minerala si rece, care contrasteaza placut cu aromele destul de bine conturate de fructe coapte (grapefruit, caisa). Finalul nu exceleaza prin lungime si este acrisor, intr-un clasic gust de mere verzi. Caracteristica generala a acestui vin este echilibrul si supletea; fara sa fie profund, are consistenta si elasticitate.

La fel de interesanta a fost reintalnirea cu mai vechile cunostinte, despre care eram curios cum au evoluat in cele cateva luni. Cramposia 2011, pe care o gustasem proaspat imbuteliata, nu si-a pierdut deloc din aciditate si vivacitate. Aromele parca s-au mai conturat si au capatat o oarecare finete; per total ramane acelasi vin care si-a creat fani fideli: acid, curat, asertiv si intepator.

Novacul si Negrul 2010 sunt cu totul alte vinuri de la ultima degustare. Mica odihna la sticla le-a priit, dezvoltandu-le buchete frumoase cu arome secundare bine conturate, iar taninii si-au gasit locul in ansamblul general. Daca in urma cu doar doua luni vinurile acestea erau niste brute semisalbatice, taninoase si impulsive, acum au iesit de pe bancile scolii (a se citi baric) si se pregatesc de studii universitare! Sa nu ne intelegem gresit, nu si-au pierdut total asprimea si condimentele, doar le-au finisat si integrat.

Pentru cei ca mine -amatori de vinuri mai aspre si navalnice- cele doua vinuri sunt foarte baubile chiar si acum. De fapt, asta reprezinta (singurul) defect, cred ca isi vor gasi sfarsitul in pahare prea repede, in conditiile in care le prevad o evolutie superba la sticla inca vreo 3-4 ani. Chiar si pentru un consum imediat, vinurile vor beneficia de pe urma aerisirii in carafa cateva ore.

Una din cele mai placute surprize a fost Sauvignon Blanc-ul 2010, un vin care te tine cu sufletul la gura ca un roman politist. La degustarea din primavara era citric si ierbos, apoi in mai dezvoltat niste note mai coapte de fructe, pentru ca acum (poate si datorita caldurii) sa fie mult mai rotund, chiar consistent, cu foarte fine urme de dude albe si corcoduse, fara sa-si piarda din mineralitate.

Despre celelalte vinuri ale anului 2011 am aflat ca o duc bine, unele pe drojdie, altele in butoaie deja, iar primele impresii despre ele vor fi dezvaluite probabil in toamna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: