Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Stirbey dintr-o privire


Opt ani si zece vinuri: din 2003 pana in 2011, albe rosii si rose. Ajunge o privire sa le cuprinda pe toate, insa dureaza mult mai mult impletirea firului povestii fiecaruia, pentru ca se face picatura cu picatura. Cele zece vinuri (poate au fost mai multe) au vorbit despre ani mai calzi si mai reci, despre ploi de vara si toamne secetoase, despre argila si nisip, despre greutatea fructului si arsura soarelui. Ne-au mai spus despre lemn si frunze, despre boabe tari si rotunde, despre flori de camp sau fructe exotice, despre claustrarea butoiului si sticlei. Si ne-au mai soptit despre sinceritate, rabdare, si mana omului.

Noi, cei paisprezece-si-ceva de guralivi, le-am ascultat mai in gluma mai in serios cu nasurile infipte in pahare, bucurandu-ne de ocazia de la le avea pe toate alaturi. Despre vinurile Stirbey si despre  istoria cramei si a viei exista deja numaroase informatii la dispozitia oricui.  D-nul Oliver Bauer -prietenul vinurilor mai degraba decat parintele lor- ne-a spus si povestea fiecarui an.

Gazdele au prezentat initial vinurile intr-o anumita ordine: Sauvignon Blanc-urile au venit intr-un contrast voit intre ani (2010 cu 2005 si 2008); Merlot-ul si Cabernetul au pus fata in fata vinuri cu diferenta de 5 ani intre ele, iar Novac-ul si Negrul de Dragasani sunt o categorie aparte. Printre ele s-a strecurat si un Rose 2011 (din Cabernet), foarte exclamativ prin culoarea plina si rumena.

Despre fiecare se pot scrie note elaborate , insa din nefericire  mi-am pierdut toate notitele (voi compensa prin imagini),

asadar am sa ma rezum spunand ca am remarcat in mod special urmatoarele vinuri: Sauvignon Blanc 2010, Merlot 2004, Cabernet 2008.

Novac-ul din 2009 va ramane permanent pe lista vinurilor mele favorite, si voi urmari cu atentie Rose-ul 2011 (din Cabernet) are o culoare plina si rumena, densa, cu evidente tente violete; fiind abia tras in sticle, aromele sunt inca nehotarate -ba capsuni, ba visine tinere, poate  totusi fructe exotice?

Un cuvant despre ambianta: am fost pentru prima data la Restaurantul Ginger. Pe langa cladirea de epoca, frumos renovata, ambianta prietenoasa si portiile pantagruelice, e imposibil de trecut cu vederea impresionanta lista de vinuri (sunt magazine serioase care nici macar nu se apropie de acest numar de etichete), precum si colectia de whisky-uri expusa in vitrine. Un drum aici e mai mult o vizita de documentare, completata cu mancare si bautura, decat o iesire la restaurant.

Gastronomic vorbind, preparatele se plaseaza intr-o linie internationala cu influente italiene si fusion; carnea e tratata regeste, cu o atentie pe care n-am mai vazut-o decat la marile steakhouse-uri americane. Sa mai spun ca portiile sunt cuprinzatoare, la un cost cat se poate de rezonabil.

In loc de incheiere: dau o cina la Ginger (stropita cu Stirbey) pentru cine-mi gaseste carnetelul cu notite despre vinuri.

9 comments on “Stirbey dintr-o privire

  1. Pingback: Stirbey reloaded | Vinul din Cluj

  2. Sorin
    9 Aprilie 2012

    @Cosmin: In loc de un comentariu lung despre subiectivitate, suprafete, metode de productie si alte chestii, iti voi spune ca entry-level-ul de la Stirbey (Cuvee Ileana/Cuvee Constantin) face fix 6,5 EUR. :))

    Pe de alta parte, asta e, le gasesti vinul scump pentru ce iti ofera – pot sa inteleg asta. Sunt scumpe si pentru „buzunarul” meu, dar mie imi plac mult, asa ca le cumpar.

    @Mihai, Cosmin: Din punctul meu de vedere, cel mai greu de definit termen din raportul calitate/pret este cel de calitate. Unii apreciaza vinurile super-fructate si considera ca altele sunt niste posirci, altora le plac vinurile care se exprima bine de tinere, altora cele care par dezechilibrate in tinerete pentrua deveni excelente (pentru ei) peste vreo 20 de ani etc. Eu pot sa spun daca un vin imi place sau nu, insa nu sunt asa sigur ce descriptori pot folosi pentru „calitate”. Am in schimb o gramada de descriptori pentru stilul unui vin, stiu ce stiluri imi plac mie – si incerc sa le inteleg mai bine si pe cele care nu-mi plac sau nu-mi sunt familiare.

    Atat timp cat un vin e facut fara defecte, cuvantul „calitate” mi se pare foarte nepotrivit daca vrei sa descrii cam cat de mult iti place vinul respectiv.🙂

  3. cosmin
    7 Aprilie 2012

    De dragul discutiei: se discuta enorm despre nivelul „premium”, dar mie mi se pare o problema pusa gresit. Ce inseamna „premium”? Ajungem iar la subiectivism (pina la un punct, evident). Oricum preturile mi se par prea mari…
    Tineti minte Quinta do Vallado, care la raft in Portugalia costa 6,5 €? Mie mi se pare ca este cel putin la acelasi nivel cu orice Stirbey, pe care nu il cumparam la mai putin de 10… iar Quinta do Vallado este nivelul entry pentru acel producator.
    Mie mi se pare ca toate preturile sint deplasate in sus, in Romania, in mod cu totul artificial. Daca va uitati pe site-ul vinul.ro, unde se fac recomandari de pret functie de puncte, din nou, mi se pare halucinant…
    Si aveti dreptate, cea mai mare parte a romanilor beau din necunoastere. Daca pretul este mare, vinul e musai bun.😦

    • Mihai Oprea
      8 Aprilie 2012

      Categoria „premium” pentru orice bun sau serviciu e departe de a fi o constanta; cel mai bine e sa fie perceputa in termeni relativi si tranzitorii.

      Produsul sau serviciul trebuie raportat permanent la trasaturile ofertei concurentei din aceeasi categorie, si mai putin la un indicator abstract de pret. In cuvintele lui Jack Trout, nu faci ceea ce vrei pe piata, ci ceea ce te lasa concurenta.

      In al doilea rand, teoria spne ca un produs devine „premium” atunci cand scate gradul de disponibilitate („scarcity”, in engleza). Respectiv, atata timp cat indeplineste niste parametri acceptabili de calitate, si se gaseste mai greu decat produsul concurentei, devine mai scump.

      Aceste puncte ne intereseaza pentru discutia inceputa mai jos; un producator X, care isi face strategia de produs si pret rationeaza in felul urmator: am soiuri rare si pot asigura calitate cel putin la nivelul concurentei, beneficiez de un brand relativ cunoscut si asociat cu trasaturi de calitate; pe de alta parte, n-am suprafata suficienta ca sa asigur volume constante, si sa aprovizionez parteneri de talie mare; asadar, ma voi axa pe vinuri rare, cu o identitate specifica si usor de recunoscut, cu o promovare bazata pe evenimente puctuale, mai degraba decat campanii de masa, si voi pune un pret prohibitiv pentru a filtra cumparatorii.

      Evident, ce am scris mai sus este o simplificare la maxim a unei strategii de pozitionare, insa am vrut sa arat ca de multe ori un pret aparent mare sau mic e rezultatul uneitactici intentionate de producator.

      • cosmin
        8 Aprilie 2012

        Absolut de acord cu ce ati scris. Imi dau seama care este strategia Stirbey. Ramin totusi la parerea ca preturile lor sint prea mari fata de ceea ce ofera, dar asta este in contextul preturilor exagerate pentru vinurile de calitate din Romania. Si aici ne putem intoarce la cei care cumpara un vin doar pentru ca este scump, nu pentru ca merita cu adevarat… :-))

  4. cosmin
    6 Aprilie 2012

    De acord cu ambele paragrafe.
    Imi plac vinurile de Stirbey, nu am baut inca unul mediocru (nici vorba de slab), dar, chiar si asa, mi se par prea scumpe. Cred ca asta este problema vinului produs in Romania, in general. Cita vreme romanul prefera sa cumpere vin produs in tara, doar dintr-un fals patriotism, nu va exista o presiune reala asupra producatorilor sa scada preturile…

    • Mihai Oprea
      6 Aprilie 2012

      Ai dreptate, insa as dori sa completez cu doua observatii:

      -m-as bucura ca romanii sa bea vinuri locale din real patriotism, mai degraba decat necunoastere, cum cred ca se intampla; -presiunea pe scaderea preturilor ar trebui sa se reflecte in primul rand pe gamele entry si medii ale marilor producatori, decat pe producatorii de vin premium (cum e Stirbey); astfel, va iesi mai bine in evidenta raportul pret-calitate.

  5. cosmin
    6 Aprilie 2012

    Pacat ca sint ingrozitori de scumpi… ca sa nu zic exagerat. Au vinuri bune, dar nu mi se pare ca isi merita pretul la care sint vindute. Parerea mea… :-))
    Si cam greu de gasit (nu am vazut inca in supermarketuri, doar la magazinele specializate)

    • Mihai Oprea
      6 Aprilie 2012

      Raportul calitate-pret este o discutie foarte lunga si fara o concluzie clara. Trebuie sa iei in considerare ce alte vinuri poti sa gasesti la acelasi pret si calitate, volumele produse, constanta de-a lungul anilor, etc.

      Alegerea de a fi prezent doar in magazinele specializate se datoreaza atat deciziei pozitionarii brandului, cat si productiei -volumele nu justifica prezenta in supermarketuri (acestia listeaza doar etichetele care pot asigura niste cantitati minime).

      Si evident, conteaza in mare masura si preferintele personale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: