O seara de vara cu Stirbey
Se pare ca in ultima vreme ma intalnesc destul de des cu vinurile de la Agricola Stirbey, in diferite ocazii si combinatii, lucru pe care il doresc tuturor pasionatilor si iubitorilor de vinuri. Clujenii au avut aseara prilejul sa intalneasca intr-un cadru oarecum „oficial si formalizat”, daca se poate spune asa, vinurile Prince Stirbey si pe cei care pot cel mai bine sa povesteasca despre ele –Oliver si Raluca Bauer.
Numitul „cadru oficial” a fost asigurat de Bruno Wine Bar, ai carui clienti fideli s-au inghesuit din nou intre peretii si boltile
decorate cu dopuri de pluta, pentru a sta cot la cot cu paharele umplute pe rand cu: Cramposie 2011, Sauvignon Blanc 2010, Roze 2011, Novac si Negru de Dragasani 2010 -a caror imbuteliere s-a terminat abia cu cateva zile in urma.
Pentru mine, Cramposia 2011 a fost vinul pe care l-am astreptat cu mult interes, avand inca in minte notele echilibrate, minerale si invioratoare ale celei din 2010. Am descoperit un vin construit intr-o gama diferita: arome mult mai concentrate, corp mai rotund, cu mai mult extract si greutate. Aciditatea nu-i lipseste, insa nu mai creeaza acea senzatie vibranta, minerala, mai degraba sustine si pune in valoare aromele fine, coapte -de mere de vara, pere si flori de tei. Interesant, n-am detectat nici o urma de arome citrice. Este un vin care expima bine spiritul anului sau de recolta -2011- marcat de o primavara ploioasa si o vara prelunga si secetoasa.
Mai vechea cunostinta –Sauvingon-ul Blanc 2010– a ajuns in pahare plin de prospetime: primul nas e oarecum taios, metalic, rece, apoi aromele prind aer si se diversifica -apar frumoase note de soc si salcam. Poetic sau nu, vinul acesta imi evoca cel mai bine o seara racoroasa pe malul unei ape.
Roze-ul 2011 din Cabernet imprumuta destul de mult din caracteristicile soiului-parinte: culoare carmin-aprins cu sclipiri visinii, urme usoare de tanini amarui in gura, corp destul de pronuntat -adica il fac un bun inlocuitor pentru un vin rosu usor la o masa, daca preparatele o cer. Nu e un vin de mirosit prelung si gasit note asunse, pentru ca nasul e mai degraba timid, cu niste visine necoapte -asadar luam repede in gura lichidul parfumat si usor astringent, ca sa ne bucuram de gustul plin si indraznet.
Cele doua vedete –Novac-ul si Negrul de Dragasani– au aparut in haine casual -doar cu niste etichete simple din hartie alba- fiind trase in sticla cu cateva zile in urma. Cele 15 luni pertecute in butoaie de stejar romanesc de 400 respectiv 300 l nu le-au obosit deloc. Dimpotriva, nasul si gustul trepideaza de putere si vigoare neimblanzite.
Novacul e inca aspru si abrupt, cu arome care trag in directii diferite si lemn insuficient integrat; amatorii de aventuri papilare (ca mine) s-ar putea hazarda sa-l consume asa cum e, insa cu siguranta ca inca niste luni la sticla i-ar face mult bine. Negrul este mult mai fin si „educat” cu note intense de scortisoara si lemn dulce, sub care se ghiceste cireasa amara si curmale. Va fi un deliciu in cateva luni -insa recomandarea „parintelui” Oliver pentru ambele este clara: rabdare inca minimum un an.
Vinul din Cluj 
Pingback: Stirbey reloaded | Vinul din Cluj