Cabernet La Cetate Miracol, 2009
E un vin spre care am pornit cu mari asteptari. Anul 2009 a fost mult laudat printre producatori, cei de la Oprisor tocmai creeasera un adevarat trend in piata cu Cabernetul „Eticheta Rosie”, gama La Cetate Miracol -autointitulata „premium”- beneficia de multa vizibilitate printre oamenii de vinuri, etc. Toate aceste motive m-au facut sa tin bine de sticla cumparata in urma cu mai bine de un an, si sa o deschid atunci cand mi s-a parut ca este un moment special.
Asadar, am pornit impreuna cu acest Cabernet Sauvigon 2009, IG Dealurile Olteniei, 13.5% alcool, La Cetate Miracol, Crama Oprisor, sa exploram impreuna fundul sticlei. Primul nas arunca in fata mult lemn verde, miros de crengi proaspat taiate. Dupa cateva invartiri mirosul devine mai amplu, fructele ies din amorteala, apar cirese rosii coapte, merisoare, si mult ardei capia (cel lung ca un papuc). In gura taninii sunt verzi si nestapaniti, is fac de cap cu gingiile si varful limbii. Atacul este taninos, apoi urmeaza un val de aciditate care mai domoleste asprimea taninilor; fructele apar abia la sfarsit, chiar in momentul inghitirii, impreuna cu niste umbre gemoase, si un fir de scortisoara.
A doua zi, am reluat sticla de la jumatate: nas schimbat, tot cu lemnul dominant, insa un lemn mai lustruit, rindeluit si lacuit. Fructele s-au mai „confiat”, simt si pruna uscata, curmale. Taninii s-au mai cumintit in gust, dar tot agresivi si intepati au ramas. Aciditatea si fructele formeaza un nucleu echilibrat, apar arome de espresso si chiar ceva eucalipt in postgust. Totusi, vinul e clar rupt in doua.
Ca impresie generala, vinul e baubil si placut pentru aventurieri, cu conditia sa fie un preparat pe masura alaturi. Clar, nu e un vin de 
cursa lunga sau de meditatie cu ochii in fundul paharului. Vinul asta trebuie sa stea langa o farfurie cu ceva „teapan”, pentru ca va dizolva orice vietate mai plapanda. In acelasi timp insa, e la fel de clar ca nu si-a atins fereastra optima de consum: e inca verde, neechilibrat si prea direct. Eu as mai astepta inca minim 12-16 luni pana sa deschid urmatoarea sticla. Exista sanse sa se imbunatateasca, sau dimpotriva, sa ramana asa.
In final, ma intreb si eu ca omul: de ce l-or fi lansat in piata (si inca cu atata tamtam mediatic) asa devreme? Adica, really, oameni buni oprisori, chiar nu v-ati dat seama ca vinul asta se preteaza la invechire la sticla? Si atunci, de ce-l puneti pe piata asa devreme? Are toate sansele sa se „matureze” la raftul unui supermarket (sa nu mai aud ca gama La Cetate Miracol e dedicata HoReCa, pot numara pe degetele de la o mana retelele de supermarketuri care nu il au). Consumatorul va cumpara in cel mai bun caz un vin prea tanar, iar in cel mai rau (si mai probabil) caz, un vin prea tanar care s-a si dus din cauza pastrarii incorecte. Oricine cumpara vin din magazin, il cumpara pentru consum imediat, putini sunt atat de maniaci (ca mine) incat sa-l tina ascuns vreun an si ceva. Ori va bazati ca supermarketurile il tin in vreun wine cellar si-l pun la raft cand e perioada optima? Think again. Ori sa fie presiunea concurentei, care lanseaza game noi, si Crama Oprisor ramane fara vinuri reprezentative intr-un palier de pret? Daca e asa, imi pun intrebarea: cine va cumpara vinurile „gatite” la raft intr-un an-doi? Concurenta? Nu prea cred, tot consumatorii, care vor fi nedumeriti de ce va fi la reducere un vin medaliat.
In fine. Cine are o sticla, sa se tina de ea, ca sunt sanse sa fie mult mai bun mai incolo. Eu am ramas cu un gust amarui. La propriu si la figurat. 3 dopuri, nimic mai mult.
Vinul din Cluj 
Salut.Am baut un chardonnay de la nea Dutu din Cotnari de mi-au plesnit falcile de placere!cand am trecut,duminica pe la om mi-a zis ca a tras din butoaie in sticle chardonnay-ul de anul trecut! Eu, un insistent in ale vinului care a colindat cantinele din Italia, am comandat sticle de vin de Rioja pe net, am batut si baut rafturile supermarketurilor, am cumparat tot ce am gasit chardonnay din toata lumea si de la noi din tara, cand am deschis sticla aia ma asteptam sa gasesc orice altceva numai chardonnay,nu!la Cotnari?! Mi-a picat fata!!!! recunosc ca nu am talentul tau literar dar pot sa-ti spun ca dupa o jumate de ora am avut senzatia ca beau unt de casa si flori. Nu mi-a venit sa cred.nu cred ca am mai baut vreun vin atat de bun.Atentie 10 lei sticla! adica MOCA!
Omul ara 60 de ani si din totdeauna a lucrat doar in vie.la fabrica si de vreo 15 ani la el.are 40 de ha, stie si simte tot ce tine de vie! am citit ce zicea Razvan:ori ieftin ori scump!
Parerea mea este ca bem scump si prost de cele mai multe ori de la producatori consacrati.cel putin ceea ce se comercializeaza in supermarketuri.Exista perle din astea, ca nea Dutu, care vinifica corect, sanatos, si vand ieftin pentru ca „nea Dutu” nu e brand!
Pe astia mi-am propus eu, sa-i descopar. Hai noroc!
Ai dreptate, insa din pacate astfel de „Nea Dutu” sunt tot mai rari, si marginalizati de o fiscalitate prost gandita, si de o lipsa de aplecare a consumatorilor spre produsele locale. Pana atunci, vreo adresa, ceva? Ca poate-l prind si eu cu vreo 2 sticle, pana nu dispare de pe piata…
Fara grija, nu dispare! iti trimit eu cava daca vrei.aseara am desfacut si un cabernet sauvignon de la el.chiar insist sa-ti trimit 2 sticle gratis, ca nu e mare lucru ,sa-mi spui parerea ta!mie cabernetul mi s-a parut extraordinar!
Ok, merci de oferta, sunt intotdeauna curios sa incerc vinuri noi. Scrie-mi te rog pe mail la mihaioro@gmail.com.
Tot suparati sunteti pe Oprisor! 🙂 Bine, si ei sunt cam pe modelul ‘canii latra, ursul trece’, dar nici voi nu ii slabiti…eu renuntat la tema asta, m-a certat candva o don’soara cu atata patos incat m-am dat batut..
Nu sunt neaparat suparat, si nici n-am pretentia ca ei sa reactioneze de fiecare data cand cineva e mai incruntat. Ceea ce am incercat sa scot in evidenta (si au mai zis-o si altii despre ei, si despre alti producatori) e ca nu inteleg graba de a scoate pe piata vinuri pe banda rulanta, numai ca sa mai bifeze o lansare si un produs in gama. Vinul nu e pasta de dinti, sa trebuiasca sa ai neaparat pe raft 5 arome, si nici consumatorul nu e colectionar, sa aiba spatii de depozitare. In plus, nu inteleg de ce tot scot in fata fraza cu „potentialul de invechire de x ani”, ca eu nu vreau sa-l invechesc, vreau sa-l beau. Ma astept de la ei sa-l invecheasca cat trebuie, si mie sa mi-l dea gata de consum.
Ti-am dat like pentru stil si content, concluzia nu e de like :((…pentru ca si eu am ceva stoc de Miracole…pe care insa nu il gasesc in Buc in atatea supermarket-uri cum zici tu (il vad in schimb in Metro la un pret cu adaos 80-90%, dar asta e alta discutie). Eu m-am invatat minte: ori Caloian alb si ieftin (rareori), ori scumpeturi de la Erotikon in sus…ok, si La Cetate la 20 lei din lichidarea de la Carrefour 😉
Exact, e o „minune” cum vinuri medaliate ajung sa fie vandute la oferte si lichidari de stocuri, dupa ce au stat pe rafturi aproape neatinse luni de zile… Eu cel putin, am vazut asta in Auchan: exact aceleasi sticle (dupa serie) au stat pe raft in exact aceeasi ordine, vreo 3 saptamani.