Vinurile de la unvinpezi.ro -partea a 3-a
Trei vinuri interesante au trecut prin frigiderul si paharele personale saptamana trecuta, pentru a fi „disecate” pe unvinpezi.ro; o combinatie interesanta intre un australian sentimental, un francez guraliv si un roman bagabont:
Chardonnay Reserve 2006, Lindemans Padthaway -publicat in 02.19.2012.
„Acest Chardonnay australian de la Lindeman’s, cu culoarea sa auriu verzuie ca uleiul de masline, a reusit sa-mi dea o lectie. Imediat dupa deschidere, am mirosit grabit niste arome vanilate si in gust m-a surprins aciditatea mare. Zabovind putin sa citesc pe indelete eticheta, vinul s-a schimbat pe furis si mi-a pus in fata arome de pepene galben si piersici coapte, mandarina si strugure tamaios. In gura are consistenta unui foietaj fin cu crema de lamaie, se topeste si lasa pe limba o senzatie gustoasa si racoritoare in acelasi timp. Mult timp dupa inghitire raman pe cerul gurii note fine de nuca prajita si miere. E un vin lucrat cu migala unui patiser, construit in straturi aromate, si de aceea locul lui e la desert alaturi de tarte simple sau fructe confiate.”
Cu acest vin e nevoie de rabdare, poate de mai multa decat sunt dispusi unii consumatori. Primul gand dupa deschidere a fost ceva in genul „oh no, not another over-oaked Chardonnay” -adica mirosea destul de strident, a vanilie, sirop si mere verzi. Vinul inca are suficiente resurse in adancime sa arate mai multe fete, si se schimba subtil in pahar in vreo 20-30 de minute. Dezvolta o paleta aromatica generoasa, are profunzime si consistenta in gura, iar aciditatea il tine viu, astfel ca la sfarsit nu mai e deloc ceea ce parea. Dupa cateva pahare (baute) dobandeste o textura cremoasa si fina, care da o senzatie de satietate si implinire in gura. Paradoxal, cred ca va fi mai mult pe placul sexului barbos.
Beau Rivage Bordeaux Rouge 2010, Boire Manoux -publicat in 03.10.2012
„Culoarea vesela rosie-violeta, aprinsa, si lacrimile scurte si neregulate anunta un vinisor care n-a stat prea mult la maturat. Nasul 
este direct si expresiv pentru un Bordeaux, abunda notele sunt fructat-leguminoase: cirese si coacaze coapte, si ceva morcov si ardei gras, care dau o tenta rustica. Corpul este plin si zglobiu, sustinut de aciditatea vioaie si ceva tanini subtirei, ca mustata lui Alain Delon. Notele fructate se continua si in gust, coacazele si ciresele capata amploare, si devine mai prezenta nota de zarzavaturi (morcovi, telina intepatoare, pastarnac). E o combinatie care exprima o rusticitate rumena, glumeata, bine echilibrata. E vinul unui muncitor la vie, al micului negustor de maruntisuri si al baietiilor bronzati si cheflii, cu manecile suflecate, care pedaleaza si arunca ocheade demoazelelor pe pavajul colbuit din piata micului satuc toropit. Postgustul amarui si intepator indeamna la inca un pahar.”
E unul din acele vinuri care se cere baut pur si simplu, nu conteaza ca scrie Bordeaux Chateau Le Fanfaron sau altceva pe eticheta. E uimitor cat de simple si directe pot fi aceste vinuri cand sunt tinere, avand totusi in spate o structura si o fermitate respectabila.
Golem Rosu 2008, Crama Basilescu -publicat in 05.10.2012
„Ca si personajul din romanul lui Gustav Meyrink, vinul acesta este o bestie cu suflet, o plamadire amorfa care prinde viata datorita
sclipirii creatorului. O alcatuire din Feteasca Neagra, Cabernet si Merlot, un joc cu arsura butoaielor si cu proportii masurate cu picatura chinezesca, acest vin are nevoie de 1 ora aerisire ca sa se trezeasca la viata si sa-si arate forta bruta; aromele salbatice de mure, coacaze negre, si cafea cruda sunt sustinute de tanini tari si rotunzi, si de un nivel alcoolic prea putin subtil. Pe final animalul se imblanzeste si se inmoaie, devine mai prietenos, capata arome de dulceata de visine si cirese amare, ceva miez de nuca. Este un vin care va devasta orice preparat delicat, asadar numai niste pastrama sarata si afumata il poate egala. Va rezista bine mai multe zile de la deschidere, tinut la frigider.”
Despre acest vin imi vine greu sa scriu fara sa fiu subiectiv, am o afinitate anume pentru el. Poate si pentru ca prima sticla achizitionata e legata de un moment special din viata mea. Lasand sentimentalismele la o parte, vinul are un nume cat se poate de potrivit: e maleabil ca lutul, dar amorf si obscur in acelasi timp; creatorul i-a inspirat caldura, dar are si o vointa proprie, se duce unde il taie capul. E un vin greu predictibil, aromele apar aleatoriu, aciditatea ba urca ba coboara, taninii sunt un vartej. Poate chiar asta e farmecul lui.
Vinul din Cluj 