Este vorba de Sauvignon Blanc 2011 din gama Private Selection de la Liliac Winery; „unchiul” mai versat si mai trecut prin viata a tanarului de mare viitor din acelasi soi dar din gama curenta. Acest tanar Sauvignon Blanc s-a facut remarcat la diverse degustari mai mult sau mai putin extinse, precum si la concursuri pe plan local sau dimpotriva; de asemenea, l-am prezentat spre degustare in Turcia la conferinta EWBC de la Izmir catre o audienta extrem de exigenta, si a trecut testele cu brio.
Asadar, asteptarile de la rudenia sa mai varstnica au fost destul de mari, si chiar am avut o orecare strangere de inima ca nu va performa. In plus, intamplarea face ca nu l-am pastrat in cele mai fericite conditii de temperatura si lumina in casa, asa ca deja imi imaginam ce defecte voi gasi. Cine este acest Sauvignon Blanc Private Selection Liliac? Provine tot din arealul viticol Lechinta-Batos, are 14% alcool, o sticla supla cu o eticheta minimalista, ca o banda neagra care lasa culoarea auriu-veruie vinului in toata splendoarea.
Incep cu sfarsitul: mi-a placut. Si cred ca este unul din cele mai bogate si echilibrate Sauvignon Blanc-uri romanesti din 2011. Pentru gustul meu, a aratat tot ce trebuie: arome invazive, complexitate, persistenta, textura buna in gura, aciditate medie, un final citric si racoritor. Nasul este o explozie de soc la inceput, ceea ce initial dezamageste pe amatorii de arome fine. Se potoleste insa dupa cateva minute si se imbogateste cu ananas, lamaie zaharisita si mi ales cu mere golden bine coapte, din cele usor zbarcite. Un miros copt, bogat si gustos, care se continua in acelasi stil in gura: atac impetuos, mijloc fin si echilibrat, si pe final aciditatea se ridica si aduce un val citric, insa nu acrisor ci texturat -lime si mandarine.
Are caracter acest vin, cumva aristocratic, de scoala veche (pension mai degraba), ca un scrin vechi de lemn masiv care arata bine si cu un laptop pe el. Ceea ce ii reprosez totusi este predictibilitatea: evolueaza liniar, si are aromele la care te astepti, ca o partitura. Multi vor gasi un mare plus in acest atribut, insa eu sunt amator de surprize; Sauvignon-urile de pe Loara, cu toata austeritatea si zgarcenia lor, pot sa furnizeze acel twist care te lasa ganditor si bulversat ore bune.
Spre rusinea si parerea mea de rau, nu l-am asociat cu branzeturi fine si delicatese asiatice, ci cu o banala zacusca pe paine si salata de vinete. Ca si ele merita un vin bun.
L-am gustat si eu la Goodwine, dar parca mi-a placut mai tare ‘nepotul’…e mai pe gustul meu, mai proaspat si racoritor. Nici cel rosu cu acelasi gen de eticheta neagra nu m-a dat pe spate, rosiile sunt foarte complicat de facut in zona aia
Da, „nepotul” e unul din preferatele mele, dar nici asta nu e rau deloc, cred ca e mai degraba o chestie de gust -prospetime vs. consistenta.
Rosiile intr-adevar pot fi „studiate” mai profund, dar nu cred ca e zona ci mai degraba experienta si varsta viilor.