Degustare vinuri Tenuta Ulisse

degustare la Beros & Van Schaik

Lumea statea buluc in jurul mesei masive de lemn din mijlocul incaperii, lasand putin loc de trecere prin spatele lor, pana la rafturile inalte si solide ce captuseau peretii. In jurul intrarii era un palc mare care nu stateau nici inauntru nici afara, iar cele cateva mese de pe trpuar din jurul usii erau populate de cei care renuntasera sa intre. Noi n-am renuntat, desi am sosit cu intarziere la degustare.

Intarziere datorata unei alte degustari programate cu cateva ore mai devreme. Totusi, pe cand am ajuns la Beros&Van Schaik, ajunsesera abia pe la jumatatea vinurilor, asa ca am putut sa-i „prindem” cu usurinta din urma. Vorbesc bineinteles de degustarea vinurilor Tenuta Ulisse de miercuri. Surprinzator sa vad atata lume adunata la o degustare care nu a fost popularizata prea mult (cel putin din ce am vazut eu). Si pareau realmente interesati, nu doar niste clienti care s-au nimerit sa fie acolo. Ei, cu toata imbulzeala, mormaielile si privirile chiorase, am gasit un loc destul de confortabil, chiar in fata si am pornit grabit sa-mi torn in pahar din vinurile ce fusesera la inceput.

sabie pentru sabrat

Le-am cam amestecat, n-am spalat paharul dupa fiecare -intre timp s-a servit si un vin rosu ce fusese

Trebbiano d’Abruzzo

in decantor- m-am intors la albe, apoi spumant, apoi iar rosu …in fine, nu pretind ca am fost bine organizat. Iar de notite, ce sa vorbim …noroc ca am fost pe faza cu aparatul si am facut cateva poze.

In linii mari, mi-au placut vinurile si mi s-au parut interesante. S-au servit sase vinuri in total: doua albe, un Pecorino, Terre di Chieti IGP si un Trebbiano d’Abruzzo, DOP, ambele din gama Unico -Trebbiano mi s-a parut prea greoi si nesustinut de aciditate, dar Pecorino are un echilibru de invidiat intre arome, aciditate si un mic rest de zahar, cu o textura buna, elastica si vioaie. Un rose apoi -Unico, Cerasuolo d’Abruzzo DOP, facut pe stilul extractiv si intens, care din pacate era prea cald, asa incat aromele au devenit greoaie si lipicioase.

Cand s-a servit Amaranta, Montepulciano d’Abruzzo DOP eram deja „la zi” cu vinurile, asa ca am putut sa ma bucur de textura matasoasa, fina, cu tanini bine copti si rotunzi, arome crocante de prune coapte si dude negre. Pe final a reaparut Pecorino sub forma de spumant –Unico Pecorino Brut VSQ, fermentat dupa metoda Charmat. Bule cam mari, repezi si intense dar persistente, atac cu aciditate inalta, textura frumoasa, cu destula adancime, arome bine conturate. Din pacate se „rasufla” cam repede, si daca e cald devine lipicios.

Impresia generala, la prima intalnire cu aceste vinuri, este ca merita mult mai multa atentie din partea mea, si ca a fost o greseala sa le trec cu vederea pana acum. Cu siguranta ca o degustare „la domiciliu”, cu toate cele trebuincioase, ma va ajuta sa-mi fac o idee mult mai clara despre ele.