Azilul sommelierilor
http://hosemasterofwine.blogspot.ro/2013/04/the-old-sommeliers-home.html
Intr-un articol scris in stilul savuros caracteristic, apare o notiune si o intrebare interesanta: ce se intampla cu sommelierii dupa ce retrag din activitate? Cine le mai asculta sfaturile, si cui i sunt ei de folos? Cine mai are incredere in ei si le foloseste aptitudinile?
Fictiv sau nu, scenariul de mai sus ridica doua chestiuni cumva trecute cu vederea in lumea vinului. Una e legata de varsta pana la care capacitatile senzoriale pot fi relevante la degustari -si implicit la apreciat, selectat si notat vinurile. Cata incredere putem avea in memoria si discernamantul unui sommelier (degustator, oenolog, publicist, membru in juriu) care depaseste o anumita varsta (nu dau cifre, altii se pricep mai bine)?
O a doua intrebare e legata de credibilitatea acestei meserii ( si prin extensie, a altor preocupari din lumea vinului) in conditiile unei adevarate inflatii de personaje cu tasse-du-vin la gat si uniforma de pinguin, si a criteriilor tot mai laxe de acces. In plus, oricine cu un tirbuson, o tastatura si o conexiune la internet poate sa „revolutioneze industria”.
Si ca sa ichei intr-o nota vesela -exista un azil (ori loc asemanator) pentru bloggerii de vin? Ca au mare nevoie…
Sfarsitul paharelor
Vinul din Cluj 
La mânãstire, dragã Mihai. La mânãstire!
E locul cel mai potrivit, acolo sommelierii a la retraite pot degusta si selectiona vinul de impartasanie. Iti spune mai multe Sergiu Nedelea.
In alta ordine de idei, pânã la pensionare am apreciat dialogul nostru spumos dar ne-spumant de la Seara Malbec, ai sa-l vezi curand, orribile dictum, la televizor.
Cu drag,
Mihai Hristu
Haha, manastire de sommelieri si bloggeri, faina idee….
As dori si eu link-ul cand apare interviul.
mănăstire de taici 😉